De ce ficatul gras trebuie ajutat sa slabeasca

Ficatul uman are o extraordinara forta de refacere. Si totusi, daca nu-i dam suficient timp pentru a se redresa, ci il agresam sistematic, va incasa o vreme socurile „in liniste”, dar efectele tot nu vor intarzia sa apara. Iar cea mai frecventa reactie la agresiuni a ficatului este acumularea excesiva de lipide (grasimi) in celulele hepatice, adica steatoza hepatica (ficatul gras).

Steatoza hepatica (ficatul gras) este o afectiune discreta si periculoasa.
In primul rand, este periculoasa pentru ca este discreta, caci, in lipsa simptomelor, imbolnavirea ficatului este depistata adesea intr-un stadiu avansat. Apoi, in al doilea rand, este periculoasa prin efectele grave pe care le poate produce asupra ficatului: fibroza, hipertensiune in vena porta, ciroza sau chiar cancer hepatic (hepatocarcinom) ori insuficienta hepatica.
Steatoza hepatica poate aparea din mai multe posibile cauze: pe fondul consumului excesiv de alcool si pe perioade lungi (steatoza alcoolica) si pe fondul obezitatii si al diabetului de tip 2 (steatoza non-alcoolica).

Boala „bautorilor de cursa lunga”

Statistic, barbatii le surclaseaza pe femei in ceea ce priveste consumul de alcool.
Deci, in mod logic, se poate ajunge la concluzia ca barbatii sunt mai expusi formei alcoolice a steatozei hepatice. Totusi, pentru ca nu metabolizeaza alcoolul la fel de eficient ca barbatii – din cauza unui nivel mai scazut al enzimei ADH (alcool-dehidrogenaza) –, femeile sunt mai vulnerabile la efectele secundare ale alcoolului si risca mai mult consecintele nocive.

Pentru ca alcoolul este metabolizat de ficat si prin descompunerea lui rezulta grasime, deducem usor ca fiecare persoana care obisnuieste sa bea cu regularitate alcool se va alege cu ceea ce se numeste ficat gras.

Serviciul National de Sanatate din Marea Britanie a identificat doua categorii de bautori cu risc mare de imbolnavire hepatica: barbatii care beau mai mult de 35 de unitati de alcool pe saptamana timp de zece ani si femeile care beau 28 sau mai mult de 28 de unitati pe saptamana timp de zece ani. (O unitate inseamna 75 ml de alcool 13% sau 244 ml de alcool 4%).

Alimentatia, un factor de risc important

Steatoza non-alcoolica (ficatul gras de cauze non-alcoolice) este o afectiune mult subdiagnosticata si cu o incidenta in crestere in toata lumea.
Aproximativ o treime din populatia tarilor occidentale este afectata de ficat gras de cauza non-alcoolica – cel mai adesea, fara a prezenta simptome la inceput –, potrivit cercetatorilor de la Institutul pentru Medicina Regenerativa si Cercetari in Celule Stem, din cadrul Universitatii Clinice din Düsseldorf, Germania. Steatoza non-alcoolica este favorizata de o dieta hipercalorica, asociata unui stil de viata sedentar.

Ficatul gras non-alcoolic apare cel mai frecvent la femei de varsta medie (intre 40 si 60 de ani), supraponderale sau care au hiperglicemie si/sau hiperlipidemie si care, foarte probabil, se confrunta cu diabet de tip 2 sau cu sindrom metabolic si, respectiv, cu rezistenta la insulina.

In steatoza non-alcoolica, afectarea ficatului este, initial, benigna (o infiltratie grasa simpla) si, mai rar, poate evolua catre o steatohepatita non-alcoolica (inflamarea ficatului din cauza acumularilor excesive de grasime).
Steatohepatita non-alcoolica se poate complica prin dezvoltarea unei ciroze si a unei hipertensiuni portale (hipertensiune in vena porta).

Fara manifestari, multa vreme

Chiar si atunci cand ficatul se inflameaza si intreg organismal are deja de suferit, simptomele apar in rare cazuri. In astfel de cazuri, persoanele afectate acuza oboseala, stare general alterata sau discomfort in hipocondrul drept (in partea dreapta superioara a stomacului).

Boala se lasa descoperita greu. In primele stadii ale afectiunii, valorile crescute ale transaminazelor (enzyme hepatice) in sange – care se urmaresc la analizele de rutina – sunt un indicator partial relevant. In stadii mai tarzii ale bolii, se poate descoperi, la o ecografie abdominala de rutina, o hepatomegalie (marirea in volum a ficatului, care apare in 75% din cazurile non-alcoolice) si chiar o splenomegalie (marire in volum a splinei, daca exista fibroza hepatica avansata).

Diagnosticul de steatoza non-alcoolica se pune daca peste 10% din suprafata ficatului prezinta depuneri adipoase. Confirmarea diagnosticului se obtine in urma biopsiei.

O noua sansa, pentru cine respecta regimul

In varianta de cauza alcoolica a bolii, prima conditie pentru vindecarea ficatului este anularea obiceiului care a dus la ingrasarea lui: renuntarea la consumul de bauturi alcoolice.

Cu cat persoana cu ficat gras renunta sa mai consume alcool dupa o perioada mai scurta de cand a deprins acest obicei, cu atat mai mari sunt sansele de refacere a celulelor hepatice afectate. De exemplu, studiile au aratat ca, dupa sase luni de repaus bahic, ficatul care era gras revine complet la forma lui sanatoasa.

Desigur, nici in varianta non-alcoolica a bolii nu este incurajat consumul de bauturi alcoolice. Insa, intr-o asemenea situatie, accentul demersului de vindecare cade pe actiuni pentru normalizarea valorilor glicemiei, colesterolului si trigliceridelor si, in general, pe combaterea fenomenului de rezistenta la insulina.

In acest sens, va fi ajustat regimul alimentar in asa fel incat ficatul sa metabolizeze mai usor grasimile. Prin urmare, se va miza pe alimente bogate in proteine, pe alimente care contin acizi grasi esentiali de tip Omega si pe cereale, legume si fructe bogate in fibre si in antioxidanti. Si, nu in ultimul rand, pe cat mai multa miscare in aer liber.


Referinte:
1. Manualul Merck de diagnostic si tratament, editia a XVIII‑a, editura All
2. https://www.sciencedaily.com/releases/2016/06/160629105946.htm
3. http://www.healthline.com/health/fatty-liver
4. http://www.drinkingandyou.com/site/uk/health/liver.htm


Articol publicat in Nr. 7 al revistei ”Perspective, Jurnal de Medicina Integrativa” .