calculii-renali-cauze-simptome-tratament

Potrivit unui studiu aparut in jurnalul medical de la Harvard, 19% dintre barbati si 9% dintre femei se confrunta cu pietre la rinichi in timpul vietii.

Cuprins:

1. Cum se formeaza pietrele la rinichi
2. Cauze si factori de risc
3. Simptomele litiazei renale
4. Diagnostic si investigatii
5. Tipuri de calculi renali
6. Metode de tratament
7. Metode de prevenire

Calculii renali sau “pietrele la rinichi” sunt denumiri pentru aceeasi afectiune medicala. Un alt termen, colica renala, denumeste durerile intense provocate de calculii renali, in timp ce nefrolitiaza sau litiaza renala este afectiunea provocata de acestia.

Litiaza renala este una dintre bolile cele mai comune care ne pot afecta sistemul renal. Directorul Institutului National de Nefrologie declara, in urma cu cateva luni, ca unul din 10 romani sufera de afectiuni cronice ale rinichilor, iar studiile arata ca unul din 20 de oameni dezvolta pietre la rinichi la un moment dat al vietii.

Iata care sunt principalele cauze care duc la aparitia lor.

Cum se formeaza pietrele la rinichi

Substantele toxice, deseurile si unii compusi chimici din sange pot forma uneori cristale ce se pot acumula in rinichi, organele care filtreaza sangele. In timp, aceste cristale pot capata volum si pot ajunge la diverse marimi, de la cativa milimetri la cativa centimetri in diametru. Aceste formatiuni sunt asa-numitele pietre la rinichi.

Eliminarea lor se face prin tractul urinar, care este format din rinichi, ureter, vezica si uretra. Cea mai mare parte a calculilor renali au dimensiuni foarte mici, asa ca multe persoane nici nu simte cand sunt eliminate. In unele cazuri, insa, pietrele mai voluminoase pot sa ingreuneze sau chiar sa blocheze fluxul urinar. Pe langa durerile care sunt uneori insuportabile, pietrele pot provoca inflamatii sau infectii ale tractului urinar sau chiar boli ale rinichilor.

Citeste si: Sistemul urinar. Statia de epurare fara cusur

Cauze si factori de risc

Calculii renali se formeaza, de obicei, cand in organism se acumuleaza cantitati mari de compusi chimici care favorizeaza aparitia litiazei renale. Printre acesti compusi chimici sunt:

  • calciul
  • amoniacul
  • sodiul
  • acidul uric - un compus rezidual care apare prin descompunerea alimentelor
  • cisteina - un aminoacid care ajuta la protectia organismului

Deshidratarea este principala cauza a aparitiei pietrelor la rinichi. Lipsa lichidelor duce la o cantitate mica de urina eliminata. Pe langa cantitate, culoarea inchisa a urinei e un semn ca nu exista suficiente fluide in corp care sa dizolve mineralele si sarurile, iar acestea au sanse mai mari sa se depuna in rinichi si sa duca la formarea pietrelor.

De asemenea, persoanele care elimina apa prin transpiratie excesiva - cum ar fi cei care locuiesc in zone calde sau persoanele obeze - sunt mai predispuse sa dezvolte calculi renali.

Alimentatia necorespunzatoare - o dieta bogata in proteine animale (cum ar fi carnea de vita, peste, pui sau porc) are ca efect cresterea nivelului de acizi din corp si din urina, ceea ce poate duce la aparitia calculilor renali formati din acid uric. Carnea rosie, in special, este responsabila pentru nivelul ridicat de oxalat de calciu, un compus chimic care se regaseste in cei mai des intalniti calculi renali.

Alimentele si bauturile bogate in sodiu pot duce la fel de usor la aparitia calculilor renali: aici intra cartofii prajiti, mancarea de tip fast-food si bauturile racoritoare carbogazoase. O cantitate mare de sare in alimentatie poate avea acelasi efect.

Obezitatea - potrivit unui studiu publicat de Institutul National American de Sanatate, obezitatea - in special indicele de masa corporala - are o legatura directa cu riscul aparitiei litiazei renale. Cu cat indexul este mai mare, cu atat creste si riscul aparitiei calculilor renali.

Bolile digestive - interventiile chirurgicale asupra sistemului digestiv, dar si afectiunile medicale, cum ar fi diareea cronica, boala Crohn sau alte boli inflamatorii intestinale, pot provoca modificari in procesul de digestie. Aceste afectiuni pot determina absorbtia redusa a calciului din apa si vor mari considerabil in urina cantitatea de substante minerale ce pot forma pietre la rinichi.

Citeste si: Afectiuni inflamatorii intestinale - boala Crohn si colita ulcerativa

Cauze ereditare - persoanele care provin din familii in care cel putin unul dintre parinti a suferit de calculi renali sunt mai predispuse la aparitia litiazei renale. Motivele pot fi in primul rand genetice, dar si legate de alimentatie: membrii aceleiasi familii au aproape intotdeauna aceeasi dieta.

Alte afectiuni medicale ce pot favoriza aparitia pietrelor la rinichi:

  • infectiile tractului urinar
  • acidoza tubulara renala
  • boala Dent - o afectiune genetica rara care afecteaza tubulii renali
  • rinichiul spongios
  • hiperparatiroidismul - o boala provocata de excesul de hormoni produsi de glandele paratiroidiene, care duce la cresterea nivelului de calciu in sange

Simptomele litiazei renale

Pietrele la rinichi nu provoaca simptome daca sunt de mici dimensiuni, asa ca s-ar putea sa treaca neobservate si pot fi chiar eliminate din organism fara dureri.

Simptomele apar cand pietrele capata volum si se blocheaza in rinichi sau cand incep sa se miste de-a lungul ureterului (tubul care leaga rinichiul de vezica). Pentru ca acesta este foarte ingust, durerile pot deveni mai intense, in functie de dimensiunile calculilor renali. O alta cauza care poate duce la aparitia primelor simptome este prezenta unei infectii.

In situatiile de mai sus, simptomele pot include:

  • durere continua in partea de jos a spatelui, care uneori poate fi resimtita si in zona inghinala. In cazul barbatilor, durerea se poate extinde si in zona testiculelor.
  • perioade acute de durere in stomac sau in partile laterale ale abdomenului, ocazional in zona inghinala, care pot dura de la cateva minute pana la cateva ore. Localizarea durerii se poate modifica in timp, pentru ca piatra isi poate schimba pozitia in rinichi sau de-a lungul tractului urinar
  • o stare de neliniste si imposibilitatea de a sta intins in anumite pozitii
  • stari de greata si de voma
  • nevoia de a urina mai des decat ar fi normal
  • dureri sau usturimi in timpul urinarii (disurie) - apar in momentul in care, de-a lungul tractului urinar, apare un obstacol. In cazul nefrolitiazei, durerile sunt provocate de trecerea calculilor renali prin tractul urinar, dar printre cauze se numara si inflamatiile sau infectiile.
  • urinarea cu sange (hematuria) - aparitia sangelui in urina poate fi provocata de calculi renali care zgarie rinichiul sau ureterul.
  • febra si frisoane - pot marca existenta unei infectii de-a lungul sistemului urinar

Un singur simptom nu certifica existenta pietrelor la rinichi dar, corelate, acestea pot da o imagine de ansamblu a afectiunilor de care suferiti. In cazul in care durerile sunt intense sau se repeta la intervale dese, contactati imediat medicul specialist pentru investigatii amanuntite.

Netratati, calculii renali pot provoca unele complicatii extrem de grave ale rinichilor. Blocarea ureterului duce la infectia rinichilor (nefrita sau pielonefrita), pentru ca substantele toxice eliminate in mod obisnuit prin urina raman in corp, iar eventualele bacterii pot afecta si rinichii.

Simptomele in acest caz sunt similare cu cele care apar in cazul litiazei renale, la care se mai pot adauga si:

  • febra de peste 38 grade Celsius
  • frisoane
  • stare de oboseala extrema
  • diaree
  • urina cu miros neplacut

Diagnostic si investigatii

Inaintea primei vizite la medic, trebuie sa fim pregatiti sa-i punem la dispozitie cat mai multe informatii si detalii despre simptomele pe care le resimtim. Asta ii va oferi o perspectiva mai larga si-l va ajuta sa diagnosticheze mai usor afectiunile.

  • notati toate simptomele si transmiteti-le medicului, chiar si pe cele care nu par sa aiba legatura cu eventuale pietre la rinichi
  • interesati-va in familie daca vreunul dintre parinti sau frati au suferit de-a lungul anilor de pietre la rinichi
  • faceti o lista exhaustiva cu toate medicamentele pe care le-ati luat in decursul ultimului an. Litiaza renala este asociata si cu anumite tipuri de medicatie
  • raspundeti la toate intrebarile medicului, inclusiv la cele referitoare la stilul de viata si la alimentatie

Odata ce are acces la toate informatiile necesare, medicul de familie poate dispune un set de investigatii mai amanuntite pentru a stabili daca este vorba, intr-adevar, de litiaza sau de alte afectiuni ale organismului.

Analizele de sange

Sunt primele teste pe care le-ar putea recomanda medicul de familie. Rezultatele pot scoate la iveala prezenta unor cantitati ridicate de calciu sau de acid uric, care semnalizeaza posibile afectiuni ale rinichilor.

Analiza urinei

Testul de 24 de ore poate releva prezenta in urina a prea multor minerale care pot favoriza aparitia calculilor renali sau, dimpotriva, prezenta redusa a substantelor care impiedica formarea pietrelor la rinichi. Testul consta in colectarea tuturor probelor de urina intr-un interval de 24 de ore.

Imagistica

Aceste teste se fac ca sa dezvaluie pozitia pietrelor in tractul urinar sau in rinichi. Cele mai des intalnite sunt:

  • tomografia computerizata - se efectueaza cu ajutorul unor dispozitive speciale care folosesc razele X pentru o imagine completa a zonei vizate. Aceste teste de imagistica pot detecta chiar si cele mai mici pietre renale. Dezavantajul este ca pacientul e supus unui nivel ridicat de radiatii. Testul este contraindicat femeilor insarcinate.
  • radiografiile abdominale simple
  • ecografia abdominala
  • urografia - consta in injectarea unei substante de contrast in sange, care poate da detalii amanuntite despre functionarea si eventualele probleme ale rinichilor, informatii care in mod normal nu apar intr-o radiografie obisnuita.

Daca exista certitudinea ca aveti calculi renali, medicul va poate cere probe de urina trecute printr-un filtru care va retine bucatile mici de calculi renali. Acestea vor fi analizate si, in functie de compozitia lor chimica, medicul va poate prescrie un tratament de preventie care sa va scape, pe viitor, de aparitia unor noi pietre la rinichi.

Tipuri de calculi renali
pietre la rinichi

Pietrele formate din calciu sau oxalat de calciu

Sunt cel mai des intalnit tip de calculi renali. Se formeaza in rinichi din cauza excesului de calciu din urina. La randul lui, acest exces de calciu poate fi cauzat de o afectiune genetica, numita hipercalciurie, de excesul de hormoni secretati de glanda paratiroida, de o boala a rinichilor sau de alimentatia necorespunzatoare.

Pietrele struvitice

Apar mai des in cazul femeilor decat in cel al barbatilor si sunt cauzate in mod obisnuit de infectii, in special de infectii ale tractului urinar, care nu au fost tratate la timp.

Pietrele din acid uric

Acesti calculi renali se formeaza atunci cand in urina creste peste masura cantitatea de acid uric. Printre factorii care duc la aparitia acestui tip de calculi renali sunt dieta prea bogata in proteine (in special multa carne), sau unele afectiuni medicale, cum ar fi guta, care impiedica organismul sa proceseze anumite substante.

Pietrele de cistina

Acest tip de calculi renali apare mult mai rar decat celelalte trei mentionate mai sus, si este cauzat de o afectiune medicala congenitala numita cistinurie (eliberarea in sange a unor cantitati mari de cistina si alti acizi aminati).

Metode de tratament

In functie de gravitate, de marimea pietrelor si de complicatiile care ar putea sa apara, tratamentul litiazei renale poate sa difere.

Cele mai multe pietre aparute la rinichi au dimensiuni reduse (pana in 4mm) si sunt suficient de mici ca sa fie eliminate pe cale naturala, in urina. In aceste cazuri, tratamentul poate fi efectuat la domiciliu, cu ajutorul medicamentelor.

Prima indicatie pe care o sa v-o ofere medicul este sa consumati cat mai multa apa, ca sa usurati eliminarea pietrelor din organism. Potrivit expertilor de la Universitatea din Chicago, aveti nevoie de o cantitate de apa de 2-3 litri zilnic, uneori chiar mai mult, pentru a se observa rezultatele.

Desi suna simplist, tratamentul cea mai indicata masura este consumul ridicat de apa, mai ales in cazul pietrelor din acid uric, care se pot dizolva de la sine. Un criteriu bun ca sa stiti daca e cazul sa mariti volumul de lichide este culoarea urinei. Daca este transparenta, inseamna ca beti destula apa.

In cazul in care pietrele sunt voluminoase, medicul specialist poate lua decizia sa va interneze sau chiar sa va programeze pentru o operatie chirurgicala.

Tratament medicamentos

Este indicat in cazul calculilor renali de dimensiuni mici, care pot fi eliminati prin urina. Medicamentele, in acest caz, au rolul sa calmeze durerile uneori insuportabile, dar si sa relaxeze muschii ureterului sau uretrei ca sa treaca mai usor pietrele. Alte medicamente care pot fi prescrise de medici sunt antiemeticele: substante care previn greata si varsaturile.

Internarea intr-un spital specializat in bolile rinichilor

Este indicata in cazul in care durerile provocate de trecerea pietrelor prin sistemul renal sunt prea mari ca sa fie tratate medicamentos. Internarea se face si in cazul pacientilor care au trecut de 60 de ani, in cazul femeilor insarcinate, sau cand riscul unui blocaj renal este crescut.

Tratarea calculilor renali de mari dimensiuni

Daca investigatiile amanuntite au depistat la rinichi pietre de mari dimensiuni, sunt necesare interventii specifice pentru tratarea lor. Acestea sunt de mai multe feluri, in functie de marimea calculilor renali si de zona corporala unde au fost depistati.

Ureteroscopia

Este o procedura medicala indicata in cazurile de litiaza renala in care pietrele au ramas blocate in ureter. In medicina renala sunt doua feluri de ureteroscopie, in functie de modalitatea prin care este efectuata:

Ureteroscopia retrograda implica introducerea unui instrument lung si subtire numit ureteroscop de-a lungul uretrei, prin vezica si de acolo mai departe prin ureter, pana la locul in care a ramas piatra blocata.

Ureteroscopia anterograda se efectueaza prin introducerea ureteroscopului prin pielea spatelui, apoi prin calicele mijlociu (o formatiune de la nivelul rinichiului in care se aduna urina) si, de aici, de-a lungul ureterului, pana la calculul renal.

In acest moment, chirurgul are cateva optiuni la dispozitie: sa extraga calculul renal cu ajutorul unui alt instrument introdus prin ureteroscop, sau sa-l sparga in fragmente mai mici cu ajutorul unui laser.

Ureteroscopia este efectuata sub anestezie generala si are o eficienta ridicata mai ales in cazul pietrelor cu dimensiuni de pana la 1,5 centimetri.

Litotripsia (litotritia) extracorporala cu unde de soc

Este cea mai comuna metoda de eliminare a calculilor renali. Foloseste o tehnologie cu ultrasunete pentru depistarea pietrelor si foloseste unde de soc pentru a le sparge in bucati mai mici, care sunt apoi usor de eliminat prin urina.

Metoda este destul de dureroasa, asa ca este aplicata de obicei dupa administrarea de analgezice. In functie de dimensiunile calculilor renali, ar putea fi necesare mai multe sesiuni de tratament cu ultrasunete.

Litotripsia are o eficienta mare, mai ales in cazul pietrelor cu dimensiuni de pana la 2 centimetri in diametru.

Nefrolitotomia percutanata

Este o procedura medicala utilizata in special in cazul pietrelor de dimensiuni mai mari, sau atunci cand litotripsia nu este eficienta, cum e cazul persoanelor obeze.

Nefrolitotomia utilizeaza un instrument telescopic subtire, numit nefroscop. Se face o incizie de mici dimensiuni in spatele pacientului, prin care este introdus nefroscopul pana la rinichi. Piatra este extrasa integral cu ajutorul instrumentului sau sparta in mai multe bucati.

Interventia se efectueaza sub anestezie totala si este eficienta mai ales in cazul pietrelor care au 2-3 centimetri in diametru.

Interventia chirurgicala

Operatiile chirurgicale deschise sunt folosite tot mai rar in ultima vreme, pentru ca solutiile alternative au devenit extrem de eficiente in inlaturarea celor mai multe tipuri de calculi renali. Operatia deschisa este totusi necesara in cazul pietrelor la rinichi extrem de mari sau cand pacientul are complicatii anatomice.

Metode de preventie

Hidratarea

Principala metoda de preventie a calculilor renali este consumul de lichide in cantitati mari. In mod obisnuit, doi sau trei litri de apa zilnic sunt suficienti pentru sistemul renal sa functioneze in parametri optimi si sa tina sub control aparitia nefrolitiazei. Potrivit unui studiu publicat in US National Library of Medicine, corpul uman trebuie sa produca 2,5 litri de urina pe zi, pentru un risc redus al nefrolitiazei.

In timpul verii, pe canicula, sau in cazul in care depuneti efort zilnic, cantitatea de apa trebuie sa acopere pierderile de fluide. Sucul de fructe, ceaiul sau cafeaua pot fi contabilizate la cantitatea totala de lichide consumate zilnic, dar apa ar trebui sa fie prima voastra optiune.

Dieta echilibrata

Riscurile aparitiei calculilor renali pot fi reduse si printr-o alimentatie sanatoasa.

Folositi mai putina sare in mancaruri si nu mancati prea multe alimente bogate in calciu. Nivelul de oxalati din corp poate duce la aparitia pietrelor formate din calciu, asa ca este indicat sa mancati mai putine alimente bogate in acesti compusi. Potrivit Institutului American de Diabet, Boli Digestive si ale Rinichilor, printre ele se numara:

  • ciocolata
  • alunele, arahidele si caju
  • cerealele - faina integrala, germenii de grau sau ovazul
  • produsele din soia
  • patrunjelul, telina, prazul, sfecla

Aveti grija sa nu cadeti in extrema cealalta: calciul are un rol important in organism si asigura sanatatea oaselor si a dintilor, asa ca cea mai buna solutie este o alimentatie echilibrata, fara excese.

Atentie si la carne: consumata in exces, in special cea rosie, poate duce la cresterea nivelului de acid uric din organism, care contribuie la aparitia pietrelor din acid uric.

In cazul in care nu vreti sa dati gres cu alimentatia, luati legatura cu un medic nutritionist care va poate ajuta sa luati cele mai bune decizii cand vine vorba despre o dieta echilibrata.

Sursa: Shutterstock