Impactul psihologic al infertilitatii

Infertilitatea este dificil de gestionat si se poate transforma intr-o experientacu efecte profunde asupra starii psihoemotionale a ambilor parteneri.

Infertilitatea este o proble­ma de sanatate a reprodu­cerii foarte delicata, care are consecinte multiple, de la suferinta personala la repercusiuni familiale si sociale. Progresele facute in tratamentul infertilitatii, inclusiv in tehnicile de reproducere asistata, cum este FIV, dau sperante multor cupluri. Pentru ca majoritatea discutiilor s-au concentrat in principal in jurul performantelor medicale ale acestor trata­mente, subiectele care tin de consecintele emotionale ale infertilitatii au ramas in plan secundar. Acestea sunt insa extrem de importante, neindeplinirea dorintei de a avea un copil putand de­termina un nivel ridicat de stres, frustrare, anxietate, sentimentul de pierdere a controlului asupra pro­priului corp, stigmatizare, scaderea stimei de sine, sen­timente de inferioritate si vinovatie sau depresie cro­nica. Interventiile psiholo­gului s-au dovedit de mare ajutor in sprijinirea cupluri­lor pentru o mai buna gesti­onare a starilor emotionale generate de confruntarea cu infertilitatea.

DIAGNOSTICUL DE INFERTILITATE, INCEPUTUL UNUI PROCES DELICAT

Dupa un an in care cuplul incearca obtinerea unei sarcini, dar fara rezultat, e recomandata solicitarea de asistenta medicala specializata. De obicei, urmeaza cateva luni de teste, ajustari ale stilului de viata, tratamente. Daca in continuare nu se obtine o sarcina, ingrijorarea partenerilor se intensifica si incep sa apara primele semne de tristete, irascibilitate, autoizolare, furie sau chiar crize existentiale provocate de neputinta de a controla ce se intampla in propria viata.

Cresterea presiunii asupra relatiei dintre parteneri si tendinta de a se invinovati (pe sine sau unul pe celalalt) le poate afecta viata intima si satisfactia relatiilor sexu­ale (sunt studii care arata ca diagnosticul de inferti­litate poate chiar reduce activitatea sexuala a cuplu­rilor si provoca apatia) sau poate provoca dezechilibre emotionale atat de mari asu­pra vietii de cuplu incat sa duca, direct sau indirect, la esecul tratamentului pe care-l urmeaza sau la intreruperea prematura a acestuia.

O FURTUNA PSIHOEMOTIONALA

Multe dintre cuplurile care se confrunta cu proble­me de fertilitate se simt neintelese, neacceptate social, respinse de familie si se autoinvinovatesc pen­tru ca nu pot concepe in mod natural – sentimente care, in timp, pot duce la cresterea simptomatologiei clinice. Odata cu inceperea procedurilor de tratament, se adauga si alte emotii, legate de sentimentul de renuntare la controlul asu­pra propriului corp si de imprevizibilul rezultatelor. Tehnicile de reproducere asistata includ inseminarea intrauterina (IUI) si fertili­zarea in vitro (FIV) si, desi si-au dovedit eficienta, sunt considerate extrem de soli­citante din punct de vedere psihoemotional. Cu cat o fe­meie care urmeaza un trata­ment pentru imbunatatirea fertilitatii manifesta simp­tome mai pronuntate de depresie, cu atat este mai probabil sa renunte (in cazul FIV, chiar dupa o singura procedura), uneori si daca prognosticul este favorabil (Rich & Domar, 2016).

Mai mult, cand cuplurile decid sa aplice o tehnica de reproducere asistata, aceasta este vazuta adesea ca ultima solutie, ceea ce le amplifica anxietatea.

Stresul este prezent in dife­rite forme in viata cupluri­lor infertile – daca accesul la tratament este limitat din motive financiare sau daca mai multe cicluri de tratamente se dovedesc nereusite, stresul se intensifica si determina multe cupluri sa renunte, in ciuda unui prognostic incurajator din partea medicilor. De aceea, desi stresul psihic este considerat mai mult un rezultat decat o cauza a infertilitatii, exista dovezi ca niveluri ridicate de stres psihic cresc riscul sau agra­veaza infertilitatea.

INFERTILITATEA AFECTEAZA CUPLURILE IN MODURI DIFERITE

Relatiile unor cupluri se deterioreaza, in timp ce alte cupluri se apropie si devin mai puternice in timpul aces­tui proces in care incearca sa devina parinti. Diferentele de perspectiva dintre femei si barbati sunt adesea o alta sursa de conflict in cuplurile infertile. Pentru femei, a avea copii este adesea vazuta ca implinirea suprema si, de aceea, se implica in procesul de conceptie cu sentimentul unei misiuni, al unui obiec­tiv ce trebuie atins (sexul devine „procreativ” mai de­graba decat „relational” sau „recreativ”). In acelasi timp, femeile simt nevoia sa-si impartaseasca sentimentele cu privire la incercarea de a avea copii mai mult decat barbatii si sunt mai predispu­se la suferinta emotionala ca urmare a infertilitatii. Une­ori, presiunea pe care o pun asupra lor insele este atat de mare incat se ajunge la dis­torsionarea grava a relatiilor cu membrii apropiati ai fa­miliei (invidie sau gelozie pe surori care au copii, agresivi­tate la adresa parintilor sau socrilor), la atacuri de panica, tulburare obsesiv-compul­siva, anorexie sau bulimie nervoasa etc.

SPRIJINUL CELOR APROPIATI ESTE ESENTIAL

Familiile se transforma uneori intr-o sursa de stres suplimentar, prin intrebari despre motivele pentru care partenerii nu au un copil, prin insistenta de a fi in­cercate tratamente care in cazul altor cupluri au avut efect, prin invinovatirea voalata sau directa a unuia dintre parteneri ori prin tratarea partenerului res­ponsabil ca si cum ar fi „de­fect”, prin amenintarea cu un potential divort in caz de esec etc.

Pe de alta parte, sustinerea persoanelor semnificative din viata cuplurilor este uneori absenta deoare­ce cuplurile infertile nu impartasesc dificultatileprin care trec, temandu-sede reactiile celor din jur, de faptul ca nu vor fi intelese sau ca vor fi privite compa­timitor sau cu repros – de aceea, de cele mai multe ori, partenerul de viata constitu­ie sprijinul principal. Cola­borarea cu un psiholog sau participarea la intalnirile unui grup de suport au rolul de a scoate cuplul dintr-un mediu care amplifica anxie­tatea, de a oferi exemple po­zitive si de a-i incuraja pe cei doi sa ia deciziile care sunt potrivite in cazul lor.

TIPURI DE PSIHOTERAPII

Terapia cognitiv comportamentala ajuta persoana sa-si identifice comportamentele negative si sa le inlocuiasca cu une­le pozitive si adaptative. Acest lucru presupune re­ducerea gandurilor negre, imbunatatirea comunicarii dintre parteneri, exterio­rizarea temerilor legate de rezultatele tratamentului.

Terapia orientate pe compasiune incurajeaza persoanele aflate in trata­ment sa manifeste compasi­une fata de ele insele si fata de cei din jur, ceea ce repre­zinta un raspuns emotional cu impact benefic. De ase­menea, aplicarea tehnicilor de mindfulness la persoane­le infertile are efect pozitiv asupra reducerii nivelurilor de suferinta, anxietate si depresie.

Terapia de grup s-a dovedit utila persoanelor care se confrunta cu infertilitatea si care, in primul rand, au nevoie sa stie ca nu sunt singure in incercarea lor de a deveni parinti. Grupurile de terapie ofera asistenta prin crearea unor cone­xiuni intre experientele mai multor persoane care se confrunta cu aceleasi dificultati, participantii invatand unii de la ceilalti cum sa gestioneze situatiile, relatiile, emotiile, luarea deciziilor.

Atat grupurile de suport, cat si consilierea psihologica au un rol important in trata­mentul infertilitatii. Aces­tea imbunatatesc impactul emotional resimtit de cu­pluri, previn deteriorarea relatiilor dintre parteneri si sporesc ratele de succes in tratamentul infertilitatii.

3 date statistice despre infertilitatea in Romania

Primul studiu despre infertilitate din Romania, realizat pentru Asociatia de Reproducere Umana Asistata (ARUR) in 2018, arata ca, si in tara noastra, comportamentul reproductiv a suferit transformari semnificative in ultimele decenii si ca fertilitatea scade intr-un ritm accelerat, situandu-se sistematic sub nivelul de inlocuire a generatiilor (care este de circa 2,1 copii/femeie).

16,8% din populatia fertila studiata s-a aflat sau se afla intr-o situatie de infertilitate

Trei din zece cupluri care isi doresc un copil nu au reusit sa obtina o sarcina, desi incearca de 1-5 ani (27%), iar 1 din 10 cupluri persevereaza in incercarea lor de peste 5 ani (11%).

60% dintre cuplurile cu probleme de infertilitate au obtinut o sarcina in maximum 2 ani cu ajutorul tratamentelor.