Burnout, sindromul epuizarii profesionale

Una dintre cele mai complexe probleme generate de stresul la locul munca este sindromul burnout. Termenul de „burnout” a fost folosit in mod colocvial inca de la sfarsitul anilor ’60, dar cei care l-au introdus in mediul stiintific au fost psihologii americani Herbert Freudenberger si Christina Maslach.

Freudenberger a intalnit termenul de „burnout” in timpul cercetarilor pe care le facea cu pacientii de la St. Mary’s Free Clinic din New York, si care descriau stari precum epuizarea emotionala, pierderea motivatiei si implicarea scazuta la serviciu. Rezultatele cercetarilor sale au aparut in articolul „Staff Burnout” din Journal of Social Issues in 1974. In aceeasi perioada, Maslach, cercetatoare la Universitatea California din Berkeley, desfasura un studiu care implica functionari care lucrau cu publicul. Ea este autoarea celei mai cunoscute si utilizate definitii a sindromului burnout, descris ca fiind un sindrom caracterizat de epuizare emotionala (epuizarea resurselor emotionale si diminuarea energiei), depersonalizare (atitudini si sentimente negative, insensibilitate si lipsa de compasiune) si minimizarea realizarilor personale (evaluari negative ale activitatii profesionale si sentimente de reducere a competentei).

Primele sale studii pe acest subiect au aparut in 1976, in lucrarea „Burned-Out” din revista Human Behavior.

Preluand ulterior definitia Christinei Maslach, Herbert Freudenberger si Gail North au redefinit in 1992 acest sindrom prin trei componente: epuizare fizica, epuizare emotionala si simptome comportamentale (productivitate scazuta, insatisfactie la locul de munca).

CAUZELE SINDROMULUI BURNOUT

Cauza majora a sindromului burnout este mediul profesional: suprasolicitarea si volumul mare de munca, presiunea timpului, programul de lucru prelungit, lipsa de apreciere, mediul de lucru ostil si relatiile nesatisfacatoare cu colegii.

Alte cauze pot fi personale: perfectionismul si nevoia excesiva de a detine controlul, asteptarea de a primi recompense imediate, entuziasmul si asteptarile exagerate de la inceputul carierei, stabilitatea emotionala scazuta, capacitatea slaba de adaptare la stres. Dar si stilul de viata dezechilibrat: lipsa timpu­lui liber si a implicarii in activitati relaxante, a spriji­nului familial, nerespectarea orelor de somn.

Sindromul burnout este un fenomen complex, care nu se dezvolta intr-o singura zi, fiind rezultatul stresului cronic la locul de munca. Se poate manifesta insa la orice persoana suprasolicitata, cum ar fi o mama care are grija de casa, de copii si de un parinte bolnav.

Psihologii Herbert Freudeber­ger si Gail North au dezvoltat un model in 12 etape ale bur­nout-ului, caracterizate prin:

1 Dorinta de autodepasire, obsesia pentru demon­strarea propriei valori, accep­tarea cu usurinta si entuzi­asm a responsabilitatilor;

2 Incapacitatea de intreru­pere a muncii;

3 Neglijarea nevoilor pro­prii: somn si program de masa neregulat, interactiuni sociale reduse;

4 Refuzul de a recunoaste existenta unor probleme, sentimente de teama, panica si tristete, nepunctualitate;

5 Schimbarea valorilor: neglijarea prietenilor si a familiei, renuntarea la hobby-uri care par neimportante, munca devenind singura preocupare;

6 Intoleranta, perceperea colaboratorilor ca fiind incompetenti, greutate in stabilirea relatiilor soci­ale, cinism, agresivitate. Problemele sunt privite ca fiind cauzate de presiunea timpului si de munca si nu de reducerea performantelor profesionale;

7 Viata sociala este limitata sau inexistenta, familia si prietenii sunt perceputi ca o povara ostila, critica nu mai este tolerata; se simte nevoia de a scapa de stres, iar pentru asta, este posibil sa se apele­ze la alcool sau droguri;

8 Modificarile comporta­mentale fata de familie si fata de prieteni: indiferenta, apatie, tendinte paranoice, orice cerinta suplimentara de munca este perceputa ca o povara;

9 Depersonalizarea: nu mai este recunoscuta valoarea proprie si nici a celorlalti, nu se mai percep nevoile proprii, persoanele se descriu ca „masini care trebuie sa functioneze” si isi vad viata ca fiind lipsita de sens;

10 Golirea interioara: descurajare, teama, fobii si atacuri de panica, se apeleaza la exces alimentar, de droguri sau sex;

11 Depresia: sentimente de nesiguranta, epui­zare, disperare, imaginea vii­torului este sumbra, ganduri de sinucidere;

12 Sindromul burnout include colaps total mental si fizic; sunt necesare ingrijiri medicale complete.

Aceasta evolutie secventiala poate fi oprita in orice etapa, oferind astfel posibilitatea celui afectat de a lua masuri­le necesare pentru a preveni instalarea starii de burnout.

LEGATURA DINTRE BURNOUT SI DEPRESIE

In ciuda numeroaselor cerce­tari internationale, este inca neclar pentru specialistii din domeniu daca burnout-ul si depresia sunt sau nu patolo­gii distincte.

Unii cercetatori considera ca burnout-ul este un sindrom strict legat de munca, in timp ce depresia este vazuta ca fiind o afectiune medicala care poate influenta toate as­pectele vietii, nu doar pe cele profesionale.

Alti experti considera ca burn-out-ul este doar un factor de risc pentru dezvoltarea depresiei. Din aceasta cauza, diagnosticul de depresie este frecvent utilizat in locul celui de burnout, ceea ce ar putea duce la o diagnosticare eronata si implicit la trata­mente gresite.

Daca sindromul burnout si depresia pot fi asemanatoare din punct de vedere clinic, de ce oamenii prefera sa vor­beasca despre burnout si nu despre boli mintale? Raspun­sul sta in faptul ca burnout-ul este mai putin stigmatizat si discriminator in societate decat depresia.

Relatia dintre depresie si burn-out ramane un subiect de cercetare, cu atat mai mult cu cat si depresia, si burnout-ul sunt tot mai frecvente in societatea moderna.

Burnout-ul poate afecta pe oricine, in orice moment din viata. Daca nu este depistat si tratat la timp, poate avea consecinte foarte grave asu­pra sanatatii fizice si psihice si, in cazuri extreme, poate duce chiar la moarte. Burnout-ul poate fi prevenit sau, daca e deja instalat, comba­tut, insa cu ajutorul unui specialist.

Sindromul burnout poate fi considerat un avertisment sa nu ne fortam limitele, dar si o oportunitate sa ne oprim, sa redescoperim ce ne face fericiti, sa ne oferim timp de odihna, sa reflectam si sa ne vindecam.

Pentru a afla mai multe despre modalitatile de pre­venire a burnout-ului, cititi in articolul principal despre modalitatile de gestionare a stresului, la paginile 14-15.

referinte:

1. Wilmar B. Schaufeli, Michael Leiter, Christina Maslach: „Burnout: 35 Years of research and practice” (2009) – researchgate.net
2. helpguide.org stress management