de-ce-nu-fac-diabet-anumite-persoane-cu-obezitate

Cercetatorii australieni au identificat anumite caracteristici cheie ale metabolismului persoanelor care sufera de obezitate ce le permit sa nu dezvolte complicatii grave, precum diabetul de tip II.

Doi din trei australieni se lupta cu problemele de greutate si sunt fie supraponderali, fie obezi. De cele mai multe ori, greutatea excesiva este asociata si cu alte probleme, precum diabetul de tip II, rezistenta la insulina, hipertensiune si un nivel anormal de lipide in sange. In anumite cazuri, insa, aceste complicatii specifice diabetului nu se manifesta. Un nou studiu a analizat mecanismele care ofera practic, anumitor persoane, protectie impotriva complicatiilor diabetice.

Oamenii de stiinta au observat ca subiectii care, desi se confruntau cu o pondere excesiva de grasime, isi pastrau sensibilitatea la insulina si manifestau procese metabolice mai functionale decat cei care dezvoltau rezistenta la insulina. Insulina este un hormon care regleaza nivelul de glucoza din sange ulterior unei mese. Rezistenta la insulina poate fi tradusa printr-un raspuns slab al tesuturilor, in special al muschilor si al ficatului, la actiunea insulinei. In aceasta situatie, glucoza din sange nu mai este utilizata, atingand proportii ridicate. Organismul produce astfel tot mai multa insulina, pentru a contracara insuficienta de insulina si este suprasolicitat. In cele din urma, apare diabetul de tip II.

Studiul este primul care a utilizat o tehnica prin care s-a analizat individual atat reactia ficatului, cat si a muschilor. S-a observat astfel ca rezistenta la insulina poate fi „partiala”, adica se poate manifesta la nivel muscular, dar nu si hepatic sau invers. De aceea, cercetatorii propun ca termenul de pacient insulino-rezistent sa fie utilizat pe viitor intr-un context mai specific, mentionandu-se si organul care a dezvoltat rezistenta. De asemenea, s-a observat ca persoanele care au rezistenta la insulina doar la nivel muscular sau hepatic au functii metabolice care functioneaza in parametrii foarte apropiati de cei ai persoanelor sanatoase, au o tensiune arteriala mai mica si mai putina grasime abdominala si hepatica. In plus s-a lansat ipoteza potrivit careia rezistenta la insulina apare diferentiat, in consecinta fiind posibila o diagnosticare mai din timp si un tratament personalizat.

Studiul, citat de sciencedaily.com, a cuprins un esantion de 64 de persoane afectate de obezitate si a fost publicat in luna noiembrie in Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism.