Sindromul de intestin permeabil

Sindromul de intestin permeabil este o conditie al carei rol este studiat pentru implicatiile in afectiuni precum alergiile, sindromul de oboseala cronica si unele boli autoimune. Disfunctia se manifesta printr-o permeabilitate marita a intestinului subtire, fapt care determina o serie de reactii la nivelul intregului organism. Reusita tratamentului depinde de diagnosticul corect, dar si de o abordare tintita pe cauzele si efectele patologiilor cronice asociate.

Intestinul subtire este o parte semnificativa a sistemului digestiv cuprinsa intre stomac si intestinal gros, cu o lungime de 5–6 m. Acesta joaca un rol important in organism, fiind responsabil de:

• Efectuarea digestiei sub actiunea bilei si a enzimelor pancreatice;
• Secretia de mucus si bicarbonat;
• Maruntirea, amestecarea si deplasarea chimului alimentar;
• Secretia unor hormoni si substante necesare sustinerii celorlalte functii digestive;
• Absorbtia la nivelul mucoasei intestinale a nutrientilor rezultati din alimentele digerate, a apei si a electrolitilor;
• Protectia imunitara a florei bacteriene „prietenoase”;
• Blocarea intrarii in circuitul sangvin general a agentilor patogeni (virusuri, bacterii), substante proinflamatorii sau substante toxice, functionand ca o bariera prin mucoasa intestinala.

Sindromul de intestin permeabil este o afectiune digestiva cauzata de deteriorarea mucoasei intestinale, ceea ce duce la cresterea permeabilitatii intestinale, trecerea agentilor patogeni din lumenul intestinal in circulatia sistemica si localizarea acestora, pe cale limfatica sau sangvina, in diverse organe. Insa procesul nu trece neobservat de sistemul imunitar care recunoaste particulele straine, generand anticorpi pentru protectie, dar si un atac impotriva celulelor sanatoase.

Sindromul de intestin permeabil este asociat cu:

• Tulburari digestive (ex.: balonare, constipatie/diaree, colon iritabil, gastroenterita, boala Chron);
• Intolerante si/sau alergii alimentare;
• Tulburari neurodegenerative (ex.: boala Parkinson, depresii, anxietate, autism);
• Tulburari metabolice;
• Insuficienta functionala a unor organe;
• Sindrom de oboseala cronica;
• Boli autoimune intestinale si ale altor organe (ex.: artrita reumatoida, fibromialgie, tiroidita Hashimoto, Graves, alopecia areata, lupus, scleroza multipla, sindromul Sjöngren, fibroza chistica, vasculita);
• Afectiuni la nivelul pielii (ex.: acneea rozacee, eczeme, psoriazis, urticarie);
• Malabsorbtia mineralelor, vitaminelor si substantelor nutritive (ex.: zinc, fier, vitamina B12).

Factorii care favorizeaza cresterea permeabilitatii intestinale cuprind dezechilibrul intre bacteriile intestinale protectoare („prietenoase”) si bacteriile patogene (disbacterioza/disbioza intestinala).

Microbiomul uman contine 1.013 microorganisme, adica de 10 ori mai multe decat toate celulele din organismul nostru. Numarul de gene microbiene intestinale umane este de 150 de ori mai mare decat numarul de gene din genomul uman. Termenul „microbiom” a fost definit de Joshua Lederberg ca fiind totalitatea microbilor, a elementelor lor genetice si a interactiunilor acestora intr-un mediu. In anul 1958, J. Lederberg a obtinut Premiul Nobel in domeniul medicinei. La nivel intestinal, microbiota are un rol important in mentinerea permeabilitatii normale intestinale, in digestie, in sinteza unor vitamine (biotina, acid pantotenic, piridoxina, riboflavina, vitamina K), in metabolizarea si in eliminarea toxinelor, in formarea si in mentinerea mucusului intestinal, in protejarea mucoasei intestinale impotriva agentilor infectiosi, in protectia imunitara.

Compozitia florei intestinale este influentata de: parazitii intestinali, consumul excesiv de antibiotice, medicamente antiinflamatoare non-steroidiene, corticosteroizi, alcool, carbohidrati rafinati, conservanti, coloranti, digestia dificila, deficitul de aminoacizi, peristaltismul intestinal, varsta, stilul de viata, chimio- si radioterapia, bolile gastrointestinale, stresul, nivelul de oxigen.

Rezistenta la colonizare sau „excluderea competitiva” este un mecanism foarte important prin care bacteriile intestinale „prietenoase” reduc ocuparea (colonizarea) mucoasei intestinale de catre microorganismele patogene sau potential patogene.

Inflamatiile intestinale si aparitia leziunilor peretelui intestinal

Intestinul organismului uman are o suprafata de aproximativ 200 m² si contine cel mai mare numar de celule imunitare.

Raspunsul imunitar dezechilibrat, care „ataca” flora intestinala normala si tolereaza flora patogena, are drept consecinta reducerea tesuturilor limfoide intestinale, reducerea secretiei imunoglobulinei IgA, cu rol in apararea imunitara la nivelul mucoaselor, si cresterea secretiei imunoglobulinei IgG, care stimuleaza productia interleukinelor proinflamatorii, cum ar fi IFN γ, TNF α. Aceste substante infiltreaza peretele intestinal si reduc integritatea mucoasei intestinale prin distrugerea legaturilor (jonctiunilor) dintre celulele acesteia.

Histamina, mediator inflamator eliberat de mastocite (un tip de celule albe, abundente in tesuturile conjuctive predispuse la leziuni, cum este si mucoasa intestinala), poate compromite bariera intestinala si favorizarea permeabilitatii acesteia. 

Sistemul nervos enteric coordoneaza aproape toate functiile intestinale, inclusiv functia de bariera intestinala.

Interactiunile dintre sistemul nervos enteric, sistemul nervos central si sistemul imunitar prin secretia unor substante (ex.: substanta P, hormonal de eliberare a corticotropinei, neurotensina, peptida intestinala vasoactiva, acetilcolina, serotonina) au efect puternic asupra inflamatiei intestinale si deci asupra patogenezei sindromului de intestin permeabil.

Nivelul redus al proteinelor care mentin legaturile dintre celulele epiteliale intestinale si cresterea nivelului proteinelor care produc porii la nivel intestinal;

Reducerea energiei celulare (functia de bariera intestinala necesita aproximativ 40% din consumul de energie al organismului);

• Reducerea fluxului sangvin la nivel digestiv;
• Dezechilibrarea sistemului neurovegetativ;
• Stresul oxidativ la nivelul mucoasei intestinale;
• Traume majore (arsuri, interventii chirurgicale etc.).

TRATAMENTUL NATURAL AL SINDROMULUI DE INTESTIN PERMEABIL

Utilizarea produselor naturale este o metoda eficienta atat in reducerea cauzelor profunde ale sindromului de intestin permeabil, cat si pentru prevenirea aparitiei sau agravarii multor patologii cronice asociate acestui sindrom. Suplimentele naturale nu trebuie, in niciun caz, administrate la intamplare, ci in urma evaluarii starii pacientului. Complexitatea cauzelor si efectelor acestei boli sunt motivele pentru care identificarea si tratarea ei necesita o abordare holistica si integrativa.

Articol publicat in Nr. 6 al revistei ”Perspective, Jurnal de Medicina Integrativa” .