nutritia-functionala-si-integrativa-schimba-paradigma-in-materie-de-stil-de-viata-sanatos

Acum 2.500 de ani, Hippocrate ne indemna ca „hrana sa ne fie medicament”. De-a lungul timpului, insa, „a manca bine” a avut semnificatii diferite. Am ajuns acum intr-un punct al dezvoltarii civilizatiei in care reevaluam relatia pe care o avem cu alimentele, punand din nou accentul pe rolul esential pe care nutritia il are in mentinerea sau redobandirea starii de sanatate.

text: Diana Angelescu

Studiile ultimelor decenii arata ca, sub presiunea productiilor industriale de alimente, concentratia de nutrienti a acestora este tot mai mica. In acelasi timp, cu cat recoltele sunt mai performante cantitativ si plantele mai rezistente la factori de mediu, dupa tratarea cu substante chimice, cu atat alimentele au gust mai fad si sunt mai sarace calitativ. Toate acestea au un impact direct asupra starii noastre de sanatate, impact pe care medicina incepe sa-l ia in considerare. Discutiile despre relatia dintre nutritie si silueta sau despre dietele de slabire sunt tot mai mult inlocuite cu dezbateri profunde, legate de rolul alimentatiei in mentinerea sanatatii. Relatia dintre nutritia nesanatoasa si boala este dovedita stiintific, alimentatia nesanogena ducand la cresterea alarmanta a unor boli cronice precum obezitatea, diabetul zaharat tip 2, a bolilor cardiovasculare, cancerului, osteoporozei.

Nutrientii si procesul de digestie

NUTRITIA FUNCTIONALA SI INTEGRATIVA

Nutritia functionala si integrativa, parte a medicinei functionale si integrative, are un rol major in prevenirea si reducerea cauzelor si a manifestarilor bolilor prin abordarea unei diete adecvate fiecarui pacient. Adoptarea unei alimentatii corecte este o provocare mai mare decat s-ar putea crede, pentru ca necesitatile individuale variaza foarte mult. De aici si esecul multor „retete-minune universale”. De fapt, cerintele nutritionale ale fiecarei persoane sunt la fel de diferite ca si amprenta proprie. Medicii si cercetatorii din domeniul nutritiei analizeaza modul in care nutrientii si alte componente ale dietei influenteaza starea de sanatate de-a lungul vietii. Stiinta nutritiei tine cont de caracteristicile nutrientilor, biologia si biochimia metabolizarii acestora, caile de semnalizare si rolul lor in homeostazia organismului. De asemenea, studiaza erorile de metabolism si incearca sa clarifice relatia dintre gene si nutrienti. Hippocrate vorbea despre dieta ca despre studiul stilului de viata al omului, incluzand pe langa alimentatie si ceilalti factori de influenta din mediul inconjurator. Abordarea este si astazi valabila.

Dieta nu ar trebui sa fie despre restrictii, ci despre stil de viata sanatos. Iar dieta potrivita fiecaruia dintre noi include, pe langa principiile alimentare complete si corecte, aerul, odihna, exercitiul fizic, igiena mentala si psihica.

METABOLISMUL

Starea de sanatate a fiecarui individ implica existenta unui status nutritional optim dat de echilibrul dintre necesarul si aportul nutritional. In determinarea statusului nutritional, un rol aparte il are balanta energetica a organismului, ce sta la baza stabilitatii ponderale si a echilibrului mediului intern. Pe un talger al balantei sunt aporturile energetice (reprezentate de alimente), iar pe celalalt, consumu­rile energetice pentru mentinerea functiilor organismului, termoregla­re si activitate fizica. In cazul organismului uman, aportul energetic este discontinuu si variabil, in timp ce consumul energetic este perma­nent. Este necesara existenta unor depozite energetice care sa asigure organismului uman „combustibilul” in perioadele dintre ocaziile de „alimentare”.

„Medicul viitorului (...) ii va indruma pe pacienti sa aiba grija de ei, sa aiba o alimentatie adecvata si sa previna aparitia bolilor.”

Thomas Edison, inventator

Cand un organism este in echilibru energetic, aceste depozite raman nemodificate, deci persoana isi mentine greutatea corporala. Aportul alimentar insuficient deter­mina scadere ponderala, in timp ce aportul excesiv duce la crestere in greutate.
Referitor la grupele de nutrienti, despre care vom vorbi mai jos, acestea nu sunt echivalente in ceea ce priveste asigurarea necesarului energetic, dar fiecare dintre ele are un rol esential pentru buna functionare a organismului.

NUTRIENTII

Toate alimentele si bauturile pe care le consumam au in compozitie sase macronutrienti si micronutrienti care sunt esentiali organismului nostru pentru productia de ener­gie, pentru formarea si cresterea tesuturilor, pentru reglarea proce­selor biologice, pentru prevenirea aparitiei deficientelor si a bolilor degenerative. Acesti sase nutrienti sunt glucidele, lipidele, proteinele, vitaminele, mineralele si apa. Deoa­rece organismul nostru nu este ca­pabil sa le produca in mod endogen in cantitatile zilnic necesare, acestia trebuie furnizati prin alimentatie.

MACRONUTRIENTII

Impactul probioticelor si al prebioticelor

GLUCIDELE

Glucidele fac parte din clasa macronutrientilor, alaturi de lipide si proteine. Dupa gradul de polime­rizare, glucidele se clasifica in trei grupe principale: zaharuri (mono- si dizaharide), oligozaharide si poliza­haride (digerabile – amidon si nedi­gerabile – fibre alimentare). Glucide­le alimentare reprezinta 50-55% din aportul energetic total. Desi cantita­tiv glucidele reprezinta numai 0,3% din greutatea corpului (in valoare absoluta, circa 0,2 kg), importanta lor este mare, avand rol energetic si structural. Hidratii de carbon repre­zinta principala sursa energetica a organismului, acoperind mai mult de jumatate din necesarul caloric.

Carenta de glucide provoaca hipo-glicemia, care se manifesta prin slabiciune generala (somnolenta, scaderea memoriei, cefalee), iar in sange apar produse ale oxidarii in­complete a proteinelor si lipidelor – cetone, care deregleaza echilibrul acido-bazic, ducand la acidoza.

LIPIDELE

Denumite si corpi grasi, lipidele constituie o familie eterogena de molecule insolubile in apa. Lipidele alimentare sunt alcatuite din mo­lecule de acizi grasi esterificati sub forma de trigliceride si fosfolipide. Sterolii alimentari sunt, in princi­pal, reprezentati de colesterol si ste­roli de origine vegetala (fitosteroli). Lipidele joaca un rol esential in producerea de energie, reprezentand forma de stocare energetica cea mai eficienta, intrucat au densitatea calorica cea mai mare (9,3 kcal/g). La greutate egala, trigliceridele contin de 2,5 ori mai multa energie decat glicogenul, care este forma de depozit a glucidelor.

Pe langa rolul energetic, lipidele au rol structural (plastic), gasindu-se in componenta membranei celulare, in unii hormoni si in celula nervoasa, au rol imuno-protector, transportor pentru vitaminele liposolubile (A, D, E, K) si de accelerare a metabolismu­lui (coenzime). Carenta de lipide are impact asupra scaderii duratei vietii, slabirii rezistentei la actiunea fac­torilor meteorologici nefavorabili, aparitiei hemoragiilor in organele interne etc.

PROTEINELE

Substante organice alcatuite din lanturi de aminoacizi, proteinele sunt prezente in celulele tuturor organismelor vii. Aminoacizii sunt compusi organici formati din carbon, hidrogen si oxigen, dar contin si azot, ceea ce distinge proteinele de alti nutrienti.

Proteinele se clasifica in functie de valoarea lor biologica, care este determinata de scorul aminoaci­zilor esentiali digestibili dintr-o proteina (DIAAS) in raport cu o proteina model care asigura necesa­rul minim de aminoacizi esentiali pentru cresterea si dezvoltarea unui copil prescolar. Opt aminoacizi sunt considerati esentiali, intrucat nu pot fi sintetizati in organismul omului si trebuie adusi zilnic din alimente. Acestia sunt valina, lizina, leucina, izoleucina, metionina, triptofanul, treonina, fenilalanina.

Majoritatea proteinelor vegetale (le­guminoase, cereale, nuci si seminte) au DIAAS sub 0,6. Proteinele de origine animala au valori peste 0,9. Proteinele de origine animala sunt considerate proteine cu valoare bio­logica ridicata, deoarece furnizeaza toti aminoacizii esentiali. Acestea asigura cresterea si dezvoltarea, refacerea uzurii si mentinerea echi­librului azotat. Proteinele de origine vegetala sunt considerate proteine cu valoare biologica mai scazuta deoarece nu contin sau contin in cantitati reduse unul sau mai multi aminoacizi esentiali.

Proteinele au rol structural, fiind necesare cresterii si refacerii tesuturilor, rol functional, interve­nind in desfasurarea tuturor proce­selor vitale in organism: sinteza de enzime care catalizeaza reactii chimice (absorbtie, digestie, coagularea sangelui, contractie musculara), hormoni, formarea anticorpilor cu rol in imunitate, mentinerea echili­brului osmotic si rol energetic, 1 g de proteine eliberand 4 kilocalorii.

Aportul redus de proteine determina aparitia malnutritiei proteice sau proteocalorice (cand se asociaza si cu reducerea aportului caloric). In cazul dietelor vegetariene, este necesara suplimentarea proteinelor, din cauza valorii biologice scazute a proteinelor vegetale.

MICRONUTRIENTII

Microbiomul

Vitaminele si mineralele alcatuiesc grupul micronutrientilor, reprezen­tand substante ce nu pot fi sintetizate in totalitate in organism (deci trebuie procurate prin alimentatie), nu au valoare calorica si sunt necesare in cantitati mici – ceea ce le deosebeste de macronutrienti (proteine, lipide si glucide) – pentru a indeplini functii fundamentale in cadrul proceselor vitale. Vitaminele sunt compusi organici cu structura complexa, iar mineralele sunt substante anorganice elementare (care nu se pot fractiona).

VITAMINELE

In functie de comportamentul lor in diverse solutii, vitaminele sunt clasificate in liposolubile (A, D, E si K) si hidrosolubile (vitaminele din grupul B si vitamina C). In vreme ce oricare dintre ele se poate caracteriza, mai mult sau mai putin frecvent, prin aparitia deficientelor (in situatia unui aport alimentar insuficient sau a unei absorbtii intestinale defectuoase), efectele toxice ale unui aport exce­siv sunt posibile cu precadere in ca­zul vitaminelor liposolubile, care se pot depozita in ficat si tesutul adi­pos; vitaminele hidrosolubile nu se acumuleaza in organism, eventualul surplus fiind eliminat pe cale diges­tiva si renala. Vitaminele liposolubi­le (A, D, E, K) sunt solubile in lipide si solventi organici si insolubile in apa. Acestea se gasesc in plantele co­lorate (fructele si legumele galbene, rosii, verzi), uleiul din ficat de cod, pestele gras (macrou, hering, somon, sardine), drojdia de bere, in nuci, ce­reale, carne. Vitaminele hidrosolu­bile sunt solubile in apa si participa la structura unor enzime. Vitamine­le B1 (tiamina), B2 (riboflavina), B3 (niacina), B5 (acidul pantotenic), B6 (piridoxina), B7 (biotina), B9 (acidul folic), B12 (cobalamina) sunt cunos­cute pentru beneficiile pe care le ofera pentru sanatatea sistemului nervos si le gasim in carne, organe, oua, lactate, in cerealele integrale, cartofi, drojdia de bere, peste. Vita­mina C (acidul ascorbic) se gaseste atat in produsele de origine vegeta­la, cat si in cele de origine animala, principalele surse fiind fructele, legumele, organele.

Carentele de vitamine acopera un spectru foarte larg: vedere ingre­unata la lumina insuficienta si piele uscata, aspra (A), fragilitate osoasa, letargie, piele si par uscate (C), fragilitate osoasa, sangerari gingi­vale (D).

MINERALELE

Mineralele contribuie la echilibra­rea proceselor metabolice si la buna functionare a organismului uman – de la cresterea osoasa (calciu, fosfor) si oxigenarea celulelor (fier) la buna functionare a creierului (iod). In functie de aportul zilnic mini-mum necesar pentru buna desfasurare a proceselor metaboli­ce ale organismului, mineralele se clasifica in macrominerale (elemen­tele pentru care necesarul zilnic depaseste 100 mg/zi) si micromine­rale (elementele cu un necesar zilnic sub 100 mg/zi). Mineralele esentiale (macroelementele) exista in corp si alimente mai ales sub forma ionica pozitiva (sodiu, potasiu, calciu) sau negativa (clor, sulfati, fosfati), dar si in compozitia diverselor molecule organice, si contribuie cu 60-80% la masa anorganica solida a corpului uman, restul fiind constituit din mi­crominerale sau oligoelemente (fier, zinc, cupru, cobalt, iod, mangan, se­leniu, molibden, fluor). Cu exceptia electrolitilor, absorbtia mineralelor este in general mai redusa decat cea a vitaminelor si macronutrientilor.

APA SI BALANTA HIDRICA

Organismul uman contine o mare cantitate de apa (intre 50 si 70% din masa totala a corpului), care se afla intr-o continua miscare in­tre spatiile intra- si extracelulare, asigurand desfasurarea proceselor necesare supravietuirii. Apa este considerata cel mai important nutri­ent al organismului, fiind implicata in toate functiile acestuia – ajuta la mentinerea temperaturii constante a corpului, metabolizeaza grasimea, este solventul de baza pentru toate produsele de digestie, are rol de lu­brifiant pentru toate structurile ce asigura mobilitatea corpului, trans­porta nutrientii, elimina toxinele.

NUTRITIA – COMBUSTI­BIL PENTRU SANATATE

Medicii recunosc importanta pe care alimentatia si nutrientii o au in mentinerea sanatatii si prevenirea bolilor. De aceea, in prezent, dietele standardizate sunt tot mai mult inlocuite cu programe personalizate de nutritie. Acestea sunt completate cu suplimente alimentare, atat pentru refacerea deficitelor nutritionale, cat si specifice afectiunilor prezente.

Referinte:

1. Ghid pentru alimentatia sanatoasa, coordonator Mariana Graur, Editura Performantica; Iasi, 2006
2. Arumugan M et al.: Enterotypes of the Human Gut Microbiome; Nature, 473, 2011
3. Knights D et al.: Rethinking ’’Enterotypes’’; Cell Host & Microbe, Vol.16, 2014
4. Wu GD et al.: Linking Long-Term Dietary Patterns with Gut Microbial Enterotypes; Science 334, 2011

Diana Angelescu