Obezitatea infantila, o problema a zilelor noastre

Interviu cu Valeria Herdea, Presedinta Asociatiei Romane pentru Educatie Pediatrica in Medicina de Familie
text: Diana Angelescu

Obezitatea infantila este o problema de sanatate publica. De la copii durdulii la adolescenti obezi si apoi la adulti cu boli cronice, drumul lor pare deja trasat. Ce-i de facut, ne sfatuieste doamna Dr. Valeria Herdea.

Avem motive reale de ingrijorare in privinta obezitatii infantile?

Avem toate motivele sa ne ingrijoram si, mai important, sa actionam, pentru ca, in acest moment, procentul copiilor obezi depaseste 24,5%. Cel mai tare trebuie sa ne ingrijoreze diferentele extrem de serioase care exista la nivel zonal si in raportul urban/rural. Pentru ca, desi in mediul rural alimentatia poate fi uneori carentata, acolo copiii inca pot manca paine fara afanatori, legume din gradina sau carne din batatura. Mediul urban, insa, ne-a adus, odata cu industrializarea, patologia obezitatii si a co-morbiditatilor: dislipide­mie, obezitate, diabet, degenerescenta neuro­nala – in fapt, bolile civilizatiei.

Tragedia zilelor noastre este ca suntem in situatia in care copiii mananca, in mod con­stant, fast-food. Parintii, tot mai ocupati, sunt tot mai putin prezenti in viata copiilor. Iar noi asistam neputinciosi la drama copi­lului care mananca singur, in fata televizo­rului, cereale sau snack-uri pline de sare, de zahar, mananca paine cu afanatori, bea bau­turi acidulate foarte multe, cu zahar, cu sare, cu indulcitori. De multe ori, situatia este cu atat mai grava cu cat copilul este mai bine instalat social.

Este obezitatea o forma de malnutritie?

Alimentatia a ajuns o forma de compensatie pentru lipsa parintelui de acasa, ceea ce ne-a condus la o patologie a urbanizarii, care aso­ciaza obezitatea cu malnutritia, in contextul in care Organizatia Mondiala a Sanatatii pre­zinta malnutritia nu doar ca pe o alimentatie deficitara rezultand in hipostatura si greu­tate mica, ci si ca pe supra-alimentatia cu alimente defectuoase. Un copil suprapon­deral sau obez este un copil care sufera de o forma de malnutritie mult mai grava, el consuma alimente non-conforme cu varsta si cu starea lui de sanatate, non-conforme cu nevoile lui de crestere si dezvoltare fizica si neuropsihica. Aceasta malnutritie va sta la baza viitoarelor boli cronice ale adultului. Daca, in prezent, in Romania, unul din patru adulti este hipertensiv, estimarea pentru generatiile actuale de copii si tineri ne duce undeva la un procent de peste 60% de viitori hipertensivi.

Fara a constientiza acest lucru, multe dintre femeile gravide sufera de forme de malnutritie. Sunt gravide supraponderale, se inregistreaza multe nasteri prin cezariana – alt factor favorizant al obezitatii infantile –, apoi, sa nu uitam de influenta nefasta a tratamentelor cu estrogeni, facute pentru a obtine si a pastra sarcinile, a tratamentelor pentru fertilizare. Alimentatia carentata a gravidei inseamna, de multe ori, un fat cu probleme, cu deficiente organice si care, din pacate, va suferi ulterior din cauza acestei incarcari lipidice. Practic, in acest moment, ne confruntam cu o imbatranire a varstei arteriale a acestor copii, imbatranire cauzata de o sarcina cu diabet gestational sau disli­pidemie.

Este alapatarea un scut impotriva obezitatii?

Un copil care nu este alimentat la san este nu doar expus diferitelor boli, ci si supus unui regim hipercaloric. Pentru ca diferenta de la 67 de kilocalorii, cat are laptele de mama, la 74 de kilocalorii, cat au substituentii, nu pare mare, dar, pe termen lung, conteaza. Adevara­ta drama se declanseaza in momentul in care copilul creste, intra in colectivitate si devine tinta recompenselor dulci ale adultilor. Ce urmeaza? Acest copil, ajuns adolescent, va primi din partea parintelui care vine tarziu acasa niste fast-food, ca sa-l ierte ca a intarzi­at. El, adolescentul, bombardat cu tentatii la tot pasul, va bea bauturi acidulate, va manca dezordonat si se va transforma foarte curand in adultul care mananca seara tarziu, manan­ca pe fuga si ajunge sa sufere prematur de di­ferite afectiuni. Tulburator, steatoza hepatica (asa-numitul „ficat gras”) se manifesta acum inca de la 4-5 ani! Vedem la cabinet ca 2 din 4 copii au deja modificari steatozice, modifi­cari care, in mod normal, apar la un pacient trecut de 40 de ani, care nu respecta o dieta, nu se misca, nu mananca ce trebuie.

Ce parere aveti despre faptul ca unii parinti isi obliga copilul sa manance tot?

E o crima sa-l fortezi sa manance tot din far­furie! Un copil are stomacul cat palmuta lui stanga. A-l forta inseamna a-l face sa respinga urmatoarea masa. Apoi, ca adolescent, poate ajunge la anorexie nervoasa sau la alte tulbu­rari de comportament alimentar. Nu trebuie sa-ti fortezi copilul sa manance tot si nici tu nu trebuie sa te fortezi sa faci asta. Trebuie sa fii cinstit cu tine insuti. Daca acum nu simti nevoia sa mananci, vei manca la urma­toarea masa.

Cand ar trebui sa ne ingrijoram?

In momentul in care am depasit 10% din greutatea ideala. Sa avem grija ca fiecare centimetru in plus pe abdomenul nostru inseamna un an de viata in minus. La copii, grasimea abdominala, circumferinta bratului sau a coapsei sunt repere ale dezvoltarii sale psihomotorii. Un copil gras nu este de obicei un copil foarte activ, foarte alert, de aceea trebuie sa constientizam ca un copil dolofan ajunge foarte repede un copil obez, ajunge introvertit, ajunge sa stea ore intregi la cal­culator. Este un copil a carui imagine de sine este deja modificata. Va fi un adolescent care isi va gasi mai greu prieteni, apoi va constitui mai greu un cuplu si, automat, va fi un om profund marcat in forul lui interior.

Cand venim la doctor cu copilul?

Sub varsta de 1 an, o data pe luna. Intre 1 an si 3 ani, din 3 in 3 luni. Si, dupa varsta de 3 ani, macar de doua ori pe an, la un consult profilactic, la medicul de familie, medicul care te cunoaste, iti cunoaste antecedentele, iti cunoaste familia, stie sa stabileasca acel model predictiv pe baza caruia iti va reco­manda lucruri elementare, dar care iti pot proteja si chiar salva viata.

Pot tine copiii diete?

Da, sigur. Ca orice om, pot tine diete, dar, atentie! Aceste diete trebuie sa fie stabilite in functie de varsta copilului, de starea sa de sanatate, de prezenta anumitor afectiuni digestive sau boli acute. Dieta se stabileste de catre un nutritionist in colaborare cu medicul de familie. Aceasta va respecta nevoile nutritionale ale copilului, nivelul de proteine, glucide, lipide adecvat varstei sale si destinat cresterii si dezvoltarii sale fizice si neuropsihice.

Dietele nu se tin in vacante. Dietele nu se tin in perioade stresante, incarcate pentru copil. O dieta presupune consilierea de catre medic a intregii familii, pentru adoptarea impreuna, de comun acord, a unui stil de viata sanatos.