Alergiile - de la disconfort temporar la afectiuni cronice

In urma cu un secol, alergiile erau atat de rare incat nici macar nu aveau un nume. Odata cu industrializarea si dezvoltarea accelerata a societatii, acestea au devenit tot mai des intalnite. Astazi, alergiile sunt cele mai frecvente boli cronice din Europa, conform The European Academy of Allergy and Clinical Immunology, peste 150 de milioane de oameni fiind afectati de acestea, iar predictiile actuale atrag atentia ca, pana in 2025, jumatate din populatia Uniunii Europene va dezvolta una sau mai multe alergii.

CE ESTE O ALERGIE

O alergie se declanseaza cand siste­mul imunitar raspunde exagerat la o substanta din mediu, perceputa ca periculoasa. Aceasta hiper-reactie a sistemului imunitar poate provoca leziuni ale tesuturilor si chiar boli grave. Alergiile afecteaza negativ dezvoltarea, performantele scolare si profesionale, interactiunile socia­le, echilibrul emotional si calitatea vietii pacientilor si a familiilor aces­tora.

CUM SE DECLANSEAZA O REACTIE ALERGICA?

Anticorpii (imunoglobulinele) sunt componente ale sistemului imuni­tar care circula in sange, recunosc substantele straine si le neutralizeaza. Anticorpii sunt produsi de globulele albe din sange numite limfocite B.Dupa expunerea la un antigen (substanta care nu este recunoscuta ca fiind proprie organismului), anti­corpii continua sa circule in sange si asigura protectie impotriva expune­rilor viitoare la acel antigen.

Antigenele definesc orice substanta de origine endogena (produsa in organism) sau exogena (din exte­ riorul organismului) care, ajunsa in organism, nu este recunoscuta ca fiind proprie (self) si determina declansarea unui raspuns imunitar.

Antigenele pot determina:

1 sinteza anticorpilor: IgE implicati in alergii, IgG, IgM si IgA, implicati, in principal, in apararea organismu­lui impotriva infectiilor;
2 instalarea memoriei imunologice (capacitatea sistemului imunitar de a recunoaste rapid si specific un an­tigen pe care organismul l-a intalnit anterior si de a initia un raspuns imunitar corespunzator);
3 aparitia unui raspuns imunitar dez­echilibrat (alergii, boli autoimune).

Alergenii sunt antigenele care pro­voaca reactii alergice.

In functie de calea de patrundere in organism, alergenii pot fi:

# inhalati: polenul copacilor si florilor, parul/scuamele animalelor, praful, acarienii, sporii de mucegai (alergenii inhalati produc cele mai frecvente alergii);
# ingerati: medicamente, alimente (oua, arahide, grau, nuci, crustacee), coloranti si aditivi alimentari;
# injectati: veninuri de insecte,medicamente;
# de contact: nichel, cupru,urzici, tesaturi sintetice, latex si alte substante chimice.

Alergenii pot provoca simptome:

# nazale: mancarime, infundare, curgere nazala abundenta, presiune si durere faciala;
# in zona gurii: senzatie de furnica­turi, gura si buze umflate, mancari­me in gat;
# oculare: ochi umflati sau inrositi, mancarime la nivel ocular;
# respiratorii: respiratie suieratoare, tuse, dificultati de respiratie, produ­cerea excesiva de mucus;
# piele: urticarie, eruptii cutanate, edeme;
# gastrointestinale: crampe abdomi­nale, varsaturi, diaree;
# generale: se manifesta la nivelul intregului corp, in special la nivel cardiovascular, cu scaderea tensiunii arteriale si cresterea ritmului cardiac.

CLASIFICAREA ALERGIILOR

In functie de mecanismul imunolo­gic implicat, alergiile se clasifica in:

ALERGII DE TIP I – mediate de anticorpi IgE, cu reactii aparute in cateva minute.

Urmariti in infograficul de la pag. 11 mecanismul de producere a alergi­ei. Cand o persoana alergica la un anumit antigen intra in contact cu acesta, limfocitele B sintetizeaza si elibereaza anticorpii IgE specifici alergenului respectiv; anticorpii IgE se atasaza de receptorii de pe membranele celulelor mastocite. Reactia se numeste „sensibilizare” la un anumit alergen. La urmatorul contact cu alergenul, acesta se leaga de doua molecule de IgE fixate pe membranele mastocitelor si produ­ce eliberarea histaminei si a altor substante responsabile de simpto­mele imediate ale alergiei.

Cea mai severa manifestare a acestui tip de alergie este socul anafilactic, care, daca nu este tratat imediat, poa­te duce la deces in mai putin de o ora de la aparitia primelor simptome.

Manifestarile reactiei anafilactice sunt urticaria, angioedemul alergic (inflamatie rapida a pielii), umflarea gatului, limbii si a gurii, respiratie dificila, suieratoare, ameteala, hipo­tensiune, confuzie, piele sau buze albastre, dificultati de vorbire, pier­derea cunostintei.

Rinita alergica afecteaza intre 10 si 30% dintre adulti si pana la 40% dintre copii la nivel global. Iar conform estimarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii,300 de milioane de persoane sufera de astm. In Romania sunt aproximativ un milion de persoane care au astm, insa aceasta afectiune este mult subdiagnosticata. Conform statisticilor, 1 din 20 de copii de varsta scolara sufera de astm.

Persoanele predispuse la anafilaxie trebuie sa poarte un autoinjector cu adrenalina (epinefrina) pentru autoad­ministrarea acesteia in caz de urgenta.

ALERGII DE TIP II – cu formarea de anticorpi specifici IgG sau IgM impotriva unor antigene. Actioneaza negativ asupra celulelor sanguine si se manifesta in bolile autoimune sanguine (neutropenie, trombocito­penie autoimuna).

ALERGII DE TIP III – cu formarea de complexe imune circulante antigen-anticorp care se depun pe vase, articulatii, rinichi, provocand inflamatii. Apar in glomerulonefrita si lupusul eritematos sistemic (LES).

ALERGII DE TIP IV (alergia de tip tardiv) – sunt singurele alergii in care anticorpii ataca direct alergenii (metale, substante chimice).

SISTEMUL IMUNITAR SI BOLILE ALERGICE

Sistemul imunitar are rolul de a pro­teja organismul impotriva agentilor patogeni.

Un raspuns alergic apare atunci cand sistemul imunitar percepe substantele inofensive ca fiind potentiali agenti patogeni si le ataca.

Limfocitele T sunt celule imunitare care recunosc agentii patogeni si pro­duc substante care faciliteaza raspun­sul imunitar.

Cele doua subseturi principale de celule T helper (Th1 si Th2) se echili­breaza reciproc pentru a produce un raspuns imunitar eficient, astfel:

- celulele Th1 distrug agentii patogeni intracelulari (ex. virusuri). Hiperacti­varea lor provoaca bolile autoimune.
- celulele Th2 distrug agentii patogeni extracelulari (ex. bacterii, paraziti, fungi). Hiperactivarea lor produce reactiile alergice.

Dezechilibrul Th1/Th2 in favoarea Th2 este unul dintre mecanis­mele imunitare care stau la baza predispozitiei genetice la alergii, nu­mita atopie. Toate tulburarile atopice sunt tulburari de hipersensibilitate de tip I (mediate de IgE). Riscul de alergii al unei persoane este mai cres­cut daca rudele de gradul I ale aceste­ia sufera de o boala alergica.

Alergiile mediate de IgE includ: der­matita atopica, urticaria, angioede­mul alergic (edemul Quinke), rinita alergica (febra fanului), astmul aler­gic, alergiile alimentare.

DERMATITA ATOPICA (DA)

Dermatita atopica este cea mai frecventa afectiune inflamatorie cronica a pielii.

Manifestarile bolii sunt eruptii eczematoase, solzoase, xeroza (usca­ciune), lichenificare (ingrosarea exa­gerata a pielii), mancarime intensa (vezi infograficul de la pagina 13).

La sugari si copiii mici eruptiile apar pe fata, gat, obraji si scalp, iar la copiii mai mari si adulti, pe pliurile antebratelor, coate si in spatele genunchilor. In functie de varsta la care apare, DA poa­te fi clasificata in doua categorii:

# cu debut precoce (de la nastere pana la 2 ani), cel mai frecvent tip de dermatita atopica – peste 85%; majo­ritatea cazurilor se vindeca pana la varsta de 12 ani;
# cu debut tardiv, in care primele simp­tome incep dupa instalarea pubertatii;
# cu debut senil (peste 60 de ani).

Dermatita atopica este prima manifestare clinica a „triadei atopi­ce”, care include dermatita atopica, rino-conjunctivita alergica si astmul alergic. Cele trei afectiuni alergice se pot manifesta simultan sau succesiv.

Cauzele DA pot fi genetice, imunita­re si de mediu.
Cel mai important factor genetic aso­ciat cu DA sunt mutatiile genei fila­grina. Aceste mutatii determina redu­cerea functiei de bariera cutanata a pielii, prima linie de aparare impotri­va agentilor patogeni si a alergenilor. Pacientii purtatori ai mutatiilor genei filagrina au risc crescut de infectii cu stafilococi, streptococi, virus herpe­tic etc. Riscul ca un copil sa faca DA creste daca unul sau ambii parinti au DA, astm sau rinita alergica. Riscul este mai mare daca mama prezinta dermatita atopica.

Dermatita atopica este influentata mai putin de factori externi, fiind o boala a sistemului imunitar. Totusi, ipoteza igienei excesive, controver­sata inca, sustine rolul posibil al conditiilor de viata excesiv de curate si al utilizarii frecvente a antibioti­celor in dezechilibrarea microbio­mului si a sistemului imunitar. Aces­tea contribuie la pierderea functiei de bariera a pielii si favorizeaza reactiile alergice.

Rolul microbiomului cutanat este determinant in aparitia si evolutia dermatitei atopice.

Microbiomul cutanat este alcatuit din totalitatea microorganismelor prezente pe piele. Microbiomul de pe pielea copiilor si adultilor cu DA este mai putin divers in comparatie cu cel de pe pielea persoanelor sanatoase si este dominat de Staphilococus aureus. Aceasta bacterie daunatoare poate produce infectii si inflamatii ale pielii si poate chiar intra in circu­itul sanguin, infectand orice parte a corpului, inclusiv valvele cardiace si oasele. Colonizarea pielii cu S. aureus in DA este cauzata atat de reducerea barierei cutanate a pielii, cat si a numarului mic de tulpini bacteriene benefice, inhibitoare ale S. aureus.

Factorii agravanti ai dermatitei atopice includ umiditatea si tempe­raturile scazute, substantele iritante, infectiile, stresul.

DERMATITA DE CONTACT

Dermatita de contact este o reactie de hipersensibilitate intarziata (apare la 48-72 de ore dupa expunerea la un alergen). Poate fi:

# iritanta – produsa de substante (solventi, detergenti) cu efect toxic direct asupra pielii;
# alergica – produsa de o reactie imunitara la un alergen: de exemplu, anumite metale, plante, medicamen­te, cosmetice cu care pielea intra in contact direct. Pielea afectata poate fi rosie, umflata, cu vezicule sau uscata si ingrosata.

Urticaria este o afectiune a pielii ca­racterizata prin eruptii sub forma de umflaturi (pustule), de culoare roz sau rosie, ovale sau rotunde si cu dimensi­uni intre un milimetru si cativa centi­metri. Uneori, pustulele fuzioneaza si formeaza placi mai mari. Eruptia este insotita de senzatia de mancarime. In majoritatea cazurilor, leziunile „mi­greaza” pe corp, ramanand pana la 24 de ore intr-un loc, dispar si reapar apoi in alte parti ale corpului.

Urticaria poate fi cauzata de alergeni, substante non-alergice (care nu ge­nereaza IgE), alimente cu continut mare de histamina (ex. vinul, berea, sampania, alimentele murate sau conservate). Alte cauze pot fi frigul, caldura, transpiratia, presiunea locala asupra tesuturilor (dermografism), soarele, apa, contactul cu anumite suprafete (prosoape, mobilier, bratari, curele etc.), infectii (hepatita, mono­nucleoza, diversi paraziti), afectiuni autoimune (lupus eritematos sistemic, tiroidite autoimune), dezechilibre hor­monale, stres, unele medicamente, dar poate fi cauzata si de istoricul familial de urticarie sau de angioedem.

ANGIOEDEMUL

Numit si edemul Quincke, angioede­mul este o inflamatie rapida a pielii, similara urticariei, caracterizata prin edeme localizate pe pleoape, buze si limba, fata, gat, membre sau organe genitale. In cazuri rare, angioede­mul poate indica o afectiune grava, cum ar fi limfomul cu celule B non-Hodgkin. Exista patru tipuri princi­pale de angioedem: alergic, idiopatic (de cauza necunoscuta), indus de medicamente si ereditar.

RINITA ALERGICA

Rinita alergica (RA) sau febra fanului este o inflamatie a mucoasei nazale mediata de IgE.

Se caracterizeaza prin producerea excesiva de mucus ca raspuns la alergeni, cei mai frecventi fiind polenurile (in special de ambrozie), acarienii de praf de casa, sporii mu­cegaiurilor, insectele, fulgii, saliva unor animale.

Sistemul nervos vegetativ parasim­patic controleaza secretia glandelor. Stimularea acestuia de catre alergeni agraveaza secretia de mucus nazal, rinoreea, creste permeabilitatea vas­culara si vasodilatatia, producand edeme. Desi se mai numeste si febra fanului, nu este necesara expunerea la fan pentru a avea simptome si nici nu provoaca febra.

Simptomele R A includ stranu­tul, tusea, rinoreea, infundarea, mancarimea si congestia nasului, diminuarea mirosului, umflarea pleoapelor, mancarimea si lacrima­rea ochilor, mancarimea gatului si a pielii, oboseala.

Raspunsul alergic de faza incipienta apare in 15 pana la 30 de minute de la expunerea la alergen si se ma­nifesta prin mancarimi nazale si stranut, iar cel de faza tarzie apare in 4 pana la 12 ore dupa expunerea la alergen si se manifesta prin rinoree.

Prin expunerea repetata la alergeni nasul devine hipersensibil (hiper-reactiv) si, in timp, cantitatile de alergeni care genereaza un raspuns imun scad, efect numit amorsare.

Efectul de amorsare explica si de ce mucoasele devin hiper-receptive la factorii nealergeni, cum ar fi mi­rosurile puternice, fumul de tigara si temperaturile reci. Acesta este si motivul pentru care se recomanda initierea terapiilor pentru rinita alergica in mod profilactic, inainte de inceperea sezonului polenului.

Rinita alergica intermitenta (sezoni­era) se caracterizeaza prin aparitia simptomelor primavara, vara si toamna devreme, alergenii frecventi fiind sporii mucegaiului aerian sau polenul din copaci, iarba si buruieni.

Rinita alergica persistenta (perena) se caracterizeaza prin aparitia simp­tomelor pe tot parcursul anului, alergenii cel mai des intalniti fiind acarienii de praf, parul sau matreata animalelor de companie, gandacii sau mucegaiurile.

Unele persoane pot prezenta ambele tipuri de rinita alergica, cu simptome persistente, care se agraveaza in tim­pul anotimpurilor specifice polenului.

ASTMUL ALERGIC

Astmul este o boala inflamatorie cronica mediata IgE, caracterizata prin constrictia bronhiilor, care impiedica aerul sa circule usor prin caile respiratorii.

Un episod de astm se caracterizeaza prin trei modificari principale:

1 inflamatia mucoaselor cailor respiratorii, cu eliberarea de mucus in exces si mai vascos decat in mod normal, care obstructioneaza caile respiratorii;
2 ingustarea cailor respiratorii (bronhospasm);
3 inflamatia si cresterea permeabilitatii vasculare, cu aparitia edemului mucoaselor.

Aceste modificari provoaca dificul-tati respiratorii, respiratie suieratoa-re, senzatie de apasare toracica si tuse, in special noaptea sau dimi-neata devreme, hipoxie si acidoza respiratorie.

Alergenii inhalatori sunt: polenul, sporii de mucegai, acarienii din praf, alergenii animali, alimentele (in special in cazul copiilor).

Factorii de risc pentru astm sunt istoricul familial de boli alergice, bolile respiratorii virale, fumatul, obezitatea. O persoana care are un parinte cu astm are un risc de trei pana la sase ori mai mare sa dezvol­te astm decat cineva care nu are un parinte cu astm.

Simptomele astmului pot varia de la un episod la altul, putand fi usoare sau severe. Astmul este o boala epi­sodica, in care fazele acute se inter­caleaza cu perioade lipsite de simp­tome. Simptomele severe, care pun viata in pericol si necesita ajutor medical imediat, includ respiratie suieratoare severa, tuse care nu se opreste, respiratie foarte rapida, durere sau presiune toracica, dificul­tate de vorbire, anxietate sau panica, paloare si transpiratii faciale, buze sau unghii albastre.

TRATAMENT

Piatra de temelie a gestionarii alergii­lor este evitarea alergenului.

Tratamentele se fac la recomandarea alergologului si pot include medica­mente antiinflamatoare, antihistami­nice, anticolinergice, antibiotice, sta­bilizatoare ale mastocitelor, produse pentru restabilirea si mentinerea integritatii mucoaselor si a pielii, decongestionante, blocante ale le­ucotrienelor, imunomodulatoare, fototerapia cu ultraviolete, fitoterapia – suplimente cu probiotice, sinbioti­ce, imunoterapia, etc.

referinte:

1. www.cmrinstitute.org
2. www.medicinenet.com › allergy
3. www.immunology.org › allergy
4. www.researchgate.net
5. www. acaai.org › allergies
6. www. clevelandclinic.org