Pepsina

Introducere

Pepsina este o enzima prezenta in sucul gastric. Are rolul de a descompune proteinele din alimente precum carnea, ouale sau lactatele.

Pepsina a fost descoperita in 1836, de catre Theodor Schwann, in aceeasi perioada in care au fost descoperite si alte enzime cu rol digestiv si metabolic. Prima data, aceasta a fost caracterizata drept „o substanta acida ce poate transforma alimentele cu un continut ridicat in azot in alimente solubile in apa”.

Localizare

In organism, pepsina este secretata sub forma inactiva numita pepsinogen. Celulele principale din mucoasa gastrica sunt cele care sintetizeaza pepsinogenul. Sub actiunea sistemului nervos vegetativ, celulele de la nivelul stomacului secreta pepsinogen, care in prezenta acidului clorhidric se transforma in forma sa activa, pepsina.

Directii de actiune

Activitatea pepsinei este influentata de pH-ul mediului gastric. Activitatea acesteia se desfasoara in intervalul de pH 1,5-2,5. La nivel intestinal, activitatea pepsinei este inhibata de pH-ul bazic.

Pepsina contribuie la degradarea proteinelor la nivel gastric. Aceasta actioneaza partial prin scindarea (ruperea) proteinelor in unitati mai mici, numite peptide. Peptidele sunt absorbite ca atare in sange sau sufera scindari ulterioare sub actiunea enzimelor pancreatice.

Cantitati mici de pepsina trec in circulatia sangvina si au rol in degradarea fragmentelor proteice mai mari, absorbite la nivel intestinal.

Preparate farmaceutice

Pepsina din suplimentele alimentare este de origine porcina. Aceasta se regaseste in tablete, capsule sau siropuri. Uzual, cantitatea de pepsina se exprima in miligrame.

Pentru a-i creste eficacitatea, pepsina se asociaza cu betaina clorhidrica (betaina HCl). Betaina HCl are rolul de a mentine pH-ul acid, optim pentru desfasurarea activitatii pepsinei.

Reactii adverse

Persoanele care sufera de reflux gastroesofagian cronic ar trebui sa evite concentratiile mari de pepsina. In cazul acestei afectiuni, pepsina si acidul clorhidric ajung la nivelul laringelui, determinand leziuni ale mucoasei laringiene, si produc simptome precum raguseala, tuse cronica, laringospasm.