totul-despre-oreion-cauze-simptome-diagnostic-tratament-preventie-complicatii

Oreionul sau parotidita epidemica este o boala contagioasa care este cauzata de un virus. Cei mai afectati sunt copiii, insa, datorita vaccinului, cazurile de imbolnavire sunt putine in tarile dezvoltate. In primele zile, se manifesta prin febra, cefalee, dureri musculare, oboseala si pierderea apetitului, dupa care urmeaza marirea glandelor salivare, un simptom specific acestei afectiuni.

In randurile urmatoare, vom prezenta modurile de transmitere a virusului, metodele de preventie si tratamentul pentru oreion, dar si simptomele acestei manifestari, precum si complicatiile care pot aparea in urma imbolnavirii.

Cuprins:

Ce este oreionul?
Oreion: cauzele aparitiei si moduri de transmitere
Oreion - diagnosticare
Simptome oreion
Preventie oreion
Tratament oreion
Oreion - complicatii
Oreion la adulti

Ce este oreionul?

Oreionul este o infectie virala a glandelor salivare, care este foarte contagioasa si afecteaza, cu precadere, copiii. Cei cu varste intre 2 si 12 ani reprezinta categoria de risc in a contracta virusul, care se raspandeste, mai cu seama, in colectivitatile de copii (crese, gradinite sau scoli). Cel mai evident simptom este umflarea glandelor salivare.

Cele mai multe imbolnaviri apar iarna si primavara, insa epidemiile sunt rare. Exista, intr-adevar, cateva regiuni de pe Glob in care riscul de imbolnavire este mai mare, printre acestea se numara Africa si Asia de Sud-Est, unde rata de imunizare este foarte mica.

Oreion: cauzele aparitiei si moduri de transmitere

Oreionul este o infectie cauzata de virusul urlian, care apartine unei familii de virusuri numite paramixovirusuri. Aceste virusuri reprezinta o sursa comuna de infectie, in special in randul copiilor. Cand virusul ajunge in corp, trece din tractul respirator (nas, gura, gat) catre glandele parotide, care se afla pe de-o parte si de alta a fetei. De aici, virusul incepe sa se reproduca, ceea ce face ca glandele sa se umfle si sa provoace durere.

Totodata, virusul poate patrunde si in lichidul cefalorahidian, care inconjoara creierul si coloana vertebrala. Odata ce ajunge aici, se poate raspandi si in alte parti ale corpului, cum ar fi pancreasul, testiculele (la baieti si barbati) si ovarele (la fete si femei).

Oreionul se raspandeste in acelasi fel ca raceala si gripa, prin picaturi de saliva infectate, care pot fi inhalate sau preluate de pe diferite suprafete si transferate in gura sau nas.

O persoana infectata poate transmite virusului daca:

  • stranuta, tuseste sau vorbeste;
  • imparte cu alte persoane obiecte care pot avea saliva pe ele, precum sticle cu apa, tacamuri, pahare sau cani;
  • se saruta cu alte persoane;
  • participa la activitati in care apropierea este fireasca, precum dansul, fotbalul sau alte sporturi de echipa.

O persoana infectata poate transmite virusul cu cel putin sapte zile inainte ca glandele salivare sa se umfle si pana la noua zile dupa aceea.

Pentru a preveni raspandirea virusului, un pacient infectat cu oreion, ar trebui sa evite contactul cu alte persoane cel putin cinci zile de la aparitia primelor simptome, sa isi spele, regulat, mainile cu apa si sapun, sa foloseasca servetele nazale cand stranuta si sa le arunce imediat dupa.

Important de retinut este faptul ca oreionul poate fi transmis si de persoanele care au contractat virusul, insa nu au simptome evidente.

Oreion - diagnosticare

Oreion - tratament

Oreionul este diagnosticat pe baza simptomelor clinice, specifice acestei afectiuni. Totodata, medicul poate face cateva teste pentru a confirma diagnosticul, mai ales daca imbolnavirea este recurenta sau sunt afectate persoane imunizate. Probele de saliva sau de celule obtinute din interiorul cavitatii bucale pot evidentia prezenta virusului sau ale celulelor imunitare care lupta cu acesta. De asemenea, testele de imagistica pot identifica unele dintre complicatiile oreionului.

Asadar, diagnosticarea oreionului se poate face in diferite moduri, cele mai comune fiind urmatoarele:

  • verificarea istoricului medical, inclusiv statusul imunizarii;
  • examinarea fizica;
  • verificarea istoricului de calatorie;
  • testele de sange sau de urina.

Inainte de a ajunge in cabinetul medicului, este important ca pacientul sa precizeze manifestarile si sa-si exprime suspiciunea in ceea ce priveste infectarea cu oreion, astfel incat sa fie luate masuri de protectie pentru ca persoanele aflate in sala de asteptare sau personalul medical sa nu fie expusi riscului de contaminare.

Simptome oreion

Simptomele oreionului apar, de regula, intre a douasprezecea si a douazeci si cincea zi de la infectarea cu virusul urlian. Aceasta intarziere este cunoscuta drept perioada de incubatie. Perioada medie de incubatie este de 17 zile.

Obrajii umflati, o consecinta a inflamarii glandelor parotide, reprezinta simptomul cel mai comun al oreionului. Glandele parotide sunt o pereche de glande responsabile cu producerea salivei. Se afla intre ureche si mandibula. De obicei, ambele se umfla, insa exista cazuri in care doar o glanda parotida este afectata. Umflarea glandelor parotide provoaca durere, sensibilitate si dificultati la inghitire.

Simptome care pot fi asociate si cu alte afectiuni, insa sunt frecvente si in cazul oreionului apar, de regula, cu cateva zile inainte ca glandele parotide sa se umfle. Printre acestea se numara:

  • durerile de cap;
  • durerile articulare;
  • durerile musculare;
  • durerile abdominale usoare;
  • xerostomia (senzatia de gura uscata);
  • pierderea apetitului;
  • disconfortul la inghitire;
  • dificultatea la mestecare;
  • pierderea in greutate;
  • oboseala;
  • febra;
  • o stare generala proasta.

In 1 din 6 cazuri, oreionul nu provoaca niciun simptom vizibil.

Preventie oreion

Oreion - vaccin

Vaccinul este cel mai bun mod de a reduce riscul de imbolnavire. Vaccinul ROR este un vaccin combinat care protejeaza impotriva a trei boli: rujeola (pojar), oreionul si rubeola (pojarel). Aceste se numara printre bolile copilariei. Drept urmare, pentru a avea anticorpi impotriva oreionului, sunt recomandate doua doze de vaccin ROR.

Vaccinul facut in copilarie ofera protectie pe parcursul intregii vieti. Imunizarea copiilor cu vaccinul ROR face parte din Programul national de imunizare. Potrivit Ministerului Sanatatii, copiii ar trebui sa primeasca o doza de vaccin ROR imediat dupa implinirea varstei de un an, iar a doua doza la varsta de cinci ani. In alte tari, recomandarea pentru doza a doua este intre varsta de 4 si 6 ani.

In circumstante speciale, vaccinul poate fi administrat la sugari incepand de la varsta de

9 luni. De pilda, daca intra in contact cu femei gravide susceptibile la parotidita epidemica si rubeola, daca merg la cresa, daca vor calatori intr-o regiune cu prevalenta mare a bolii, protectia timpurie este considerata necesara.

De asemenea, este recomandat ca adolescentii si adultii care nu au fost imunizati in copilarie sa se vaccineze.

La fel ca in cazul altor vaccinuri, si cel impotriva oreionului poate avea efecte adverse. Unii copii devin febrili, dezvolta o iritatie asemanatoare rujeolei si nu au pofta de mancare. De asemenea, durerea si roseata la locul injectarii sunt frecvente.

Vaccinul ROR nu este recomandat persoanelor alergice la oricare dintre ingredientele din componenta vaccinului, celor care au febra mai mare de 38,5 grade Celsius in ziua imunizarii, celor care sufera de afectiuni ale sangelui sau ale sistemului imunitar, precum si femeilor insarcinate.

Tratament oreion

Pentru ca oreionul este cauzat de un virus, nu raspunde la antibiotice sau alte medicamente. Insa, pot fi tratate simptomele, astfel incat persoana bolnava sa se simta mai confortabil.

Ce poti face?

  • Odihneste-te cand te simti slabit sau obosit.
  • Ia analgezice-antipiretice pentru a reduce febra.
  • Calmeaza glandele inflamate cu ajutorul unor comprese cu apa calda sau cu gheata.
  • Consuma suficiente lichide pentru a preveni deshidratarea cauzata de febra.
  • Consuma alimente care nu sunt greu de mestecat (supe, iaurturi).
  • Evita sa consumi alimente si bauturi acide care iti pot provoca mai multa durere la nivelul glandelor salivare.
  • O igiena adecvata (spalarea mainilor cu apa si sapun, acoperirea gurii cand stranuti sau tusesti, curatarea suprafetelor pe care le atingi des) are un rol important in controlul bolii.

Dupa o saptamana de la diagnosticarea oreionului, simptomele incep sa dispara si starea generala a pacientului se va imbunatati. Majoritatea oamenilor care se imbolnavesc o data nu vor contracta virusul din nou.

Oreion - complicatii

De regula, oreionul trece fara a provoca probleme de sanatate grave pacientului. Complicatiile sunt rare si apar cand inflamatia cauzata de oreion se raspandeste in alte zone ale corpului. Astfel ca pot aparea probleme de sanatate, precum:

  • Mastita - o inflamatie a tesutului mamar;
  • Orhita - o reactie inflamatorie acuta a testiculelor, care, rareori, poate provoca infertilitate;
  • Ooforita - o inflamatie a ovarelor, care, rareori, duce la infertilitate;
  • Meningita - o inflamatie a membranelor numite meninge care inconjoara creierul si maduva spinarii;
  • Encefalita - o inflamatie a creierului;
  • Miocardita - o inflamatie a muschilor inimii;
  • Pancreatita - o inflamatie a pancreasului;
  • Hepatita - o inflamatie a ficatului;
  • Tiroidita - o inflamatie a glandei tiroide;
  • Avort spontan in primul trimestru de sarcina;
  • Hipoacuzie neurosenzoriala - de obicei la ambele urechi.

Oreion la adulti

Oreion - adulti

Oreionul este asociat cu copiii, acestia fiind cei mai expusi in a contracta virusul. Insa, si adultii se pot imbolnavi.

Simptomele pot fi atat de usoare incat e posibil ca adultii sa nu constientizeze ca sunt infectati, ci pot crede ca sufera de raceala sau gripa. Cel mai evident simptom al oreionului - glandele inflamate - apare doar in jumatate dintre cazurile de imbolnavire.

Alte semne la care sa fii atent sunt: febra, cefaleea, pierderea apetitului, oboseala si disconfortul la mestecare si inghitire.

Asadar, imunizarea in copilarie este cea mai buna metoda de a preveni infectarea cu virusul urlian, responsabil de aparitia oreionului. Cele mai multe simptome ale oreionului pot fi asociate cu alte boli, insa inflamarea glandelor salivare este un semn specific oreionului. O igiena adecvata, multa odihna si consumul de lichide se numara printre recomandarile pentru tratarea afectiunii.

Sursa foto: Unsplash

Referinte:

1. https://www.medicinenet.com/mumps/article.htm
2. https://www.nhs.uk/conditions/mumps/causes/
3. https://www.cdc.gov/mumps/about/transmission.html
4. https://www.webmd.com/vaccines/after-puberty-man-mumps
5. https://www.nhs.uk/conditions/mumps/symptoms/
6. http://desprevaccin.ro/vaccinul-ror-rujeolic-rubeolic-urlian/
7. https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/m-m-rvaxpro
8. https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/mumps
9. https://www.webmd.com/vaccines/after-puberty-man-mumps