Va faceti griji ca nu a crescut suficient?

TEXT: Ana-Maria Nita

Este uimitor cat de repede pot creste copiii in primii ani de viata si cat de mult se pot transforma dupa intrarea in pubertate. De obicei, totul decurge „conform graficului”, iar parintii sunt martorii care se minuneaza urmarind indeaproape acest proces. Ce e de facut, insa, atunci cand cresterea si dezvoltarea copilului nu se incadreaza in parametrii anuntati ca fiind normali?

In primul an de viata, bebelusii isi modifca infatisarea vizibil de la o luna la alta. Studiile arata ca, in primele 12 luni de viata, corpul unui copil isi multiplica de patru ori continutul de proteine si de cinci ori pe cel de minerale, in special cel de calciu. In primele luni, nou-nascutul creste cu cate un gram pe ora, adica cu 24–25g pe zi, in acest ritm ajungand sa-si dubleze greutatea de la nastere la cinci luni si sa si-o tripleze pana la varsta de un an. De altfel, la un an, copiii ajung sa masoare in lungime 73–76cm – fata de 50–52cm, cat aveau la nastere –, ceea ce inseamna o crestere cu aproape 50%, cea mai mare pe care o inregistreaza o persoana in existenta sa. Si intre 2 si 4 ani, ritmul de crestere este accelerat, daca totul decurge normal: 11cm in al doilea an, 8cm in al treilea an si, dupa al treilea an, cam 5–6cm pe an, pana la varsta prepubertatii, care variaza de la un copil la altul.

O importanta majora in aceasta etapa o are alimentatia, care trebuie sa fie de calitate (cu adevarat hranitoare) si cat mai variata, astfel incat sa ofere suportul nutritional de care are nevoie organismul.

Intre 4 si 8 ani, rolul hormonului somatotrop (STH), numit si „hormon de crestere”, este decisiv, o carenta a lui ducand la o intarziere a cresterii.
Printre factorii care pot inhiba secretia „hormonului de crestere” se numara afectiunile glandei pituitare (stresul cronic, un abuz emotional sau orice emotie negativa creata, pe termen lung, copilului), consumul frecvent si excesiv de zahar (dulciuri concentrate), dar si unele boli cronice metabolice sau digestive.

In aceste intervale de varsta, parintii sunt sfatuiti sa urmareasca evolutia copiilor masurandu-i periodic. „La orice varsta, dar in special dupa varsta de 3 ani, copilul trebuie monitorizat, din punctul de vedere al ritmului de crestere, o data la sase luni. Parintele poate sa sesizeze ca nu schimba masura hainelor, numarul la pantofi de mai mult de sase luni dupa varsta de 3 ani, fara sa existe neaparat probleme de sanatate. O cauza pentru care se produce inhibarea procesului de crestere pot fi unele probleme sociale”, spune dr. Corina Paul, medic primar pediatru si medic specialist endocrinologie, cu atestat in endocrinologie si diabet pediatric, de la Clinica II Pediatrie Bega, Timisoara.

„La orice varsta, dar in special dupa varsta de 3 ani, copilul trebuie monitorizat, din punctul de vedere al ritmului de crestere, o data la sase luni.”
dr. Corina Paul, medic primar pediatru si medic specialist endocrinologie, Clinica II Pediatrie Bega, Timisoara

PUBERTATEA, CURBA DE CRESTERE MAJORA

Cresterea galopanta si schimbarile majore asociate celor cinci-sapte ani de pubertate (dezvoltarea sanilor, ingrosarea vocii si celelalte caracteristici ce tin de apartenenta de gen) se datoreaza intrarii in actiune a hormonilor sexuali, care isi combina efectele cu cele ale „hormonilor de crestere” si ale hormonilor tiroidieni. In adolescenta, rata de crestere este una dintre cele mai mari inregistrate de corpul uman, dupa cea din primul an de viata. La fete, varful de crestere incepe la 10–11 ani, iar la baieti, care intra mai tarziu decat fetele la pubertate, la 12–13 ani.

In cazul fetelor, cu cat declansarea menstruatiei apare mai devreme, cu atat procesul de crestere are loc mai repede. In prezent, doua cause pentru care fetele se maturizeaza sexual precoce sunt alimentele tratate cu hormoni si obezitatea, tesutul adipos functionand asemanator unei glande care produce hormone estrogeni. Totusi, chiar daca prepubertatea si debutul pubertatii accelereaza procesul de crestere si dezvoltare, precocitatea acestor fenomene nu este un avantaj pe termen lung, caci cu cat pubertatea va fi mai timpurie, cu atat cartilajul de crestere se inchide mai devreme, nemaipermitand inaltarea.

In cazul baietilor, obezitatea are efect invers: hormonii estrogeni produsi de tesutul adipos le intarzie intrarea la pubertate si, implicit, cresterea si dezvoltarea (inclusiv cea
sexuala).

PERTURBARI ALE PROCESULUI DE CRESTERE

Cresterea si dezvoltarea copiilor si adolescentilor pot f influentate de factori genetici (mostenire genetica pentru un anumit tip de inaltime sau sindroame genetice, cum ar fi sindromul Turner, cu care se pot confrunta doar fetele), de modul de hranire si de obiceiurile alimentare, de rutina somnului, de tulburari endocrine (in special ale functiilor glandei pituitare, tiroidei si gonadelor) si de unele boli (digestive, infectioase, autoimune, renale, pulmonare, circulatorii, cardiace).

Exista, insa, si cazuri in care apar intarzieri de crestere fara a fi la mijloc o boala sau un dezechilibru endocrin. Pur si simplu, unii copii cresc mai tarziu si copilaresc mai mult (se maturizeaza sexual mai tarziu), pentru ca au mostenit de la unul sau de la ambii parinti un asemenea model de a se dezvolta (intarziere de crestere constitutionala). Fenomenul se explica printr-o varsta mai mica a sistemului osos fata de varsta persoanei in cauza, ceea ce determina, in ciuda unei rate de crestere constanta, intre limite normale, o intarziere in comparatie cu nivelul de crestere pentru o anumita varsta.

Varsta osoasa se poate afla prin compararea unei radiografi a mainii, inclusiv a incheieturii mainii, cu radiografa unui alt copil, de aceeasi varsta cronologica.

SOLUTII TERAPEUTICE

Cu cat tulburarile de crestere sunt depistate mai curand, cu atat cresc sansele de recuperare rapida si completa a diferentei de inaltime si de greutate.

In cazul tulburarilor de crestere asociate unor dezechilibre endocrine sau altor tipuri de boli, tratarea cauzei de fond va f, indirect, si o modalitate de a solutiona problemele de crestere. De exemplu, daca deficitul de crestere este asociat cu un hipotiroidism, administrarea unui tratament cu hormone tiroidieni va reda organismului capacitatea de a creste si de a se dezvolta intr-un ritm normal.

Injectiile cu „hormon de crestere” au aplicatie in bolile asociate acestei deficiente, dar si in cazurile in care prognosticul de crestere nu este tocmai optimist fara legatura cu vreo boala. Insa aceste tratamente sunt costisitoare si de durata.

Referinte:
1. Sanatatea are gust, Carte de nutritie pentru familie, dr. Mihaela Bilic, Editura Curtea Veche
2. kidshealth.org/en/parents/growthdisorder.html#
3. www.aboutkidshealth.ca/En/HealthAZ/ConditionsandDiseases/Symptoms/Pages/growthproblems.aspx