Episodul 14
Oana Moraru

In sens traditional, scoala construita la inceputul secolului al XIX-lea pregatea indivizi capabili sa se integreze rapid la banda de productie, pentru ca asa functiona economia. (…)Intre timp s-a schimbat modelul economic al societatii, s-au schimbat si mentalitatile, s-a schimbat si modul in care oamenii isi inteleg emotiile si am ajuns la o varianta a scolii perpetuu in criza.

Si parintii, si copiii – mai ales parintii – nu-si mai doresc doar o educatie de genul statul ne asigura noua, tuturor, o baza. De acum parintii asteapta, si de aceea apar si foarte multe frustrari, un model customizat, un model individualizat pentru copilul meu. S-a schimbat o paradigma in gandire.

(…)noi suntem de doua ori intr-o criza, in sensul ca toate scolile din Romania sunt construite pe acelasi tipar. Noi nu avem foarte multe variante, in fiecare oras, in fiecare judet. A face educatie si a cultiva mintea si creierul unui copil poate crea, acest obiectiv, 15 modele, sa zicem, de educatie diferite, in acelasi oras si fiecare in parte sa fie perfect valabil, valid.

Deci educatia, in momentul acesta, oscileaza intre filosofia asta extrema care – atentie! – produce si ea rezultate, adica umple mintea copilului si creeaza competente, dar si educatia extrema, anti-schooling, un-schooling sau home schooling, care inseamna: “Copilul meu vreau sa creasca in afara sistemului, sa nu-i fie oprite instinctele naturale, curiozitatile, dorintele”.

Rezultate produce si un sistem, si altul. Important e sa le cunoastem foarte bine si sa intelegem ca familie, ca parinti, ce filosofie educationala avem si unde vrem sa ne intre copilul.

(…) la fiecare varsta e o nevoie anume pe care trebuie s-o urmarim neaparat si pe cicluri de varsta.

(…) imi trebuie un educator sau o gradinita unde toti educatorii, sa zicem, sunt atenti la cateva lucruri de baza. Pana la sfarsitul gradinitei, copilul meu trebuie sa-si fi format deja bucuria asta de a finaliza, de a duce pana la capat o lucrare, cat ar fi ea de mica, ca pretext de lucru.

(…) vocea sociala, abilitatea de a sta in atentie si nevoie de a finisa, de a termina o lucrare. Macar astea trei lucruri trebuie urmarite. Basca alte lucruri academice, simple, legate de auzul fonematic, cum discrimineaza copiii sunete, cat de corect vorbesc. E foarte important sa nu-i trimitem cu defecte de vorbire la scoala.

In clasele I-IV sau Pregatitoare-IV, alt lucru la care trebuie sa fie atenti parintii, fie ca incep la sistem de stat, fie la privat, parintii trebuie sa fie foarte atenti in primul rand la ei insisi. Daca ei dau importanta scolii si daca isi intreba copilul, cel putin la inceput claselor I si pregatitoare, despre cum au lucrat la scoala, ce au lucrat

(…) primul factor, deci, care influenteaza motivatia scolara e familia si abilitatea familiei de a da onoare si importanta scolii. (…)Toate temerile si discutiile familiale justificate de ingrijorarea legata de scoala se transmit copilului, se impregneaza in modul lui de a accepta rolul de scolar cu bucurie si cu incredere.

(…) trebuie sa fii tot timpul atent sa transmiti copilului semnalul ca el a inceput acum un statut, care il tine pana cel putin la 18 ani si care trebuie foarte mult luat in serios. Deci in clasele I-IV, parintii in primul rand functioneaza ei ca motivatori. Sa nu astepte de la invatatori.

Nu le trebuie copiilor, la clasele I-IV, un invatator hiper super creativ, in ciuda parerii generale, unul cu nu stiu cat limbaj ramificat, idei sofisticate, proiecte peste proiecte – si acelea sunt bune, dar pot fi suplinite si acasa sau la alte cluburi. Imi trebuie un invatator care sa fie foarte planificat, organizat, riguros, atent, cu comenzi simple si clare catre copii, cel putin pana la sfarsitul clasei a II-a.

(…)sa te asiguri ca toti profesorii de gimnaziu isi transmit materia foarte bine incapsulat, sub forma unor scheme, unor harti mentale. La gimnaziu, in mintea copiilor se formeaza de fapt, acele harti mentale.

Asta e foarte important, sa iesi din gimnaziu cu o cultura generala minimala, care sa-ti organizeze mintea in concepte. Creativitatea nu dispare niciodata din individ. Ea poate fi reactualizata si la 40 de ani.

Deci atentie! Stiu ca s-a vorbit despre faptul ca noi avem o educatie care intrerupe creativitatea, dar in paralel cu asta avem o educatie care nu organizeaza mintea, nici la nivelul asta sistematic.

(…) am vrut sa testez chiar pe copilul meu ce inseamna sa-l cresti cu acesti 13 profesori pe care ii aduc macar o data la doua saptamani impreuna, sa planifice impreuna, sa-si organizeze materia in stilul unei predari uniforme, Dupa ce am facut lucrul asta cu o echipa de profesori de gimnaziu adunati de la mai multe scoli de stat si a functionat extraordinar de bine.

Asta ma intereseaza, o gandire si o cultura generala in care mintea poate sa gaseasca conexiuni si cauze, efecte intre fenomene. Nimeni nu face asta in gimnaziu pentru copiii nostri,

(…) am vazut, in ultimii cinci-sase ani, de cand sunt si eu mai activa public, ca un anumit nivel de presiune a parintilor pe sistem a schimbat niste lucruri.

(…) cred ca in momentul asta, desi pare inca o povara in plus pe parinti, numai ei pot pune presiune pe scoli astfel incat ea sa se schimbe si noi, sa zicem, cei care mai avem un pic de voce publica, prin articole si prin exemple, care cumva sa-i traga de maneca pe profesorii care in continuare abereaza la modul acela extrem: tipa, umilesc.

(…) Eu de asta am si platforma “Vocea parintilor”, de asta si vorbesc atat de mult public, pentru ca simt ca e atat de mare acolo si blocata increngatura de cumetrii, interese si limitari intelectuale uneori in sistemul de educatie, ca numai cineva din exterior, respectiv clientul, beneficiarul de la capat mai poate sa mai schimbe ceva.

(…) Mentalitatea asta a statului in banca am vazut-o in majoritatea sedintelor cu parintii sau in majoritatea parintilor care aleg sa taca. E o mentalitate care a putrezit sistemul sau a contribuit la putrefactia sistemului.

(…) Pe de alta parte, nici nu ma duc cu jalba in bat, nu ma duc s-o fac pe invatatoare sa se simta vinovata, inferioara sau incapabila. Ma duc intai sa tatonez terenul, sa cer ajutor pentru copilul meu fara sa am un aer de superioritate.

(…) E un soi de delasare si in interior, al profesorilor care ar mai vrea sa faca ceva, dar nu pot pentru ca n-au parghii fata de colegii lor, nici autoritate, dar e si delasarea parintilor care aleg sa nu se mai loveasca de aceste conversatii jenante.

(…) recomand parintilor, atunci cand copilul traieste in clasa intr-un mediu abuziv, invatatoarea ii judeca, ii critica, toarna peste capul lor numai insulte sau etichete, e bine sa se mute chiar si la a treia invatatoare.

(…) Sa nu uitam ca copiii astia vor schimba cateva joburi, cateva locuri de munca cand vor fi mari, si schimbarile din viata lor devreme nu sunt chiar atat de naucitoare ca pe timpuri, cand era musai sa ramai la aceeasi invatatoare ca altfel parea sa fie o catastrofa

(…) Cine seteaza copilul pentru nevoia de a invata si a face o treaba buna este caracterul lui. Asta te ajuta. Poti sa ai un intelect foarte bun si sa ai un caracter slab, care nu te ajuta sa ramai in atentie pe termen lung,

(…) cine formeaza caracterul? Scoala, desigur, societatea, dar la baza este cam ce a dat familia in primii ani de viata, la nivel subliminal, subconstient, copilului despre ce inseamna sa onorezi o treaba si sa o faci pana la capat bine.

(…) Noi nu facem acum invatarea online, noi facem invatarea la distanta, ca in clasa, mijlocita de ecran. Invatarea online inseamna cu totul altceva. Inseamna platforma, inseamna materiale incarcate anticipativ, inseamna o echipa care lucreaza grafic, design, motivator.

(…) Dar chiar si in situatia asta nasoala rau, cu copilul meu acasa, eu trebuie sa ma intorc la radacinile educatiei caracterului copilului meu. Da, e o situatie proasta, rea, sunt aici sa te ajut cat pot eu, dar in familia noastra treaba se face bine, se onoreaza.

(…) Poate sa ne astepte un an, un an jumate, nu putem sa ne punem viata intre paranteze, nu putem sa stam pe loc sa zicem, ca copiii aceia nematurizati: “Scoala nu e frumoasa, scoala e neputincioasa”.

(…) trebuie sa-si puna tot efortul si toata energia pe care poate sa le duca din ea. Atat masor la copilul meu si atat e raspunderea mea. Dau interes in perioada asta de pandemie, cat au stat acasa copiii sase luni, chiar n-avea cine sa-i mentina interesul.

(…) Copiii arata semnele unei traume dupa sase-opt luni de la trecerea evenimentului. Deci o sa ne trezim cu aceste generatii dupa terminarea crizei, la vreun an-doi, cu niste efecte pe care nu le cunosc.