Episodul 3
Dragos Riti
Sistemul transgenerational
Dincolo de ADN-ul nostru genetic, fiecare dintre noi venim pe lume cu un bagaj mai putin vizibil: mostenirile genetice pe care le preluam de la parintii nostri si, mai mult decat atat, cu toate intamplarile de viata ale parintilor nostri, ale bunicilor, ale strabunicilor nostri. Care sunt mecanismele sistemului transgenerational, cum functioneaza si cum impacteaza caracterul copiilor nostri, aflam de la Dragos Riti, facilitator in metoda constelatiilor familiale si organizationale.
Subiecte discutate
[00:01:41]
Cum functioneaza sistemul transgenerational?
[00:06:51]
Cum reusim sa reparam anumite lucruri din trecut sau sa lasam din mana niste bagaje si sa mergem mai departe?
[00:09:05]
Se pot lucra anumite blocaje deja instalate?
[00:16:53]
Ce influenta poate avea abandonul pe linie genealogica si cum poate influenta generatiile viitoare?
[00:19:57]
E suficientă conștientizarea?
[00:24:30]
Copiii sau parintii ar trebui sa faca terapie?
[00:27:59]
Cand se conecteaza copilul la emotiile mamei? Simte conexiunea inca din uter?
[00:33:24]
E suficient sa ne certam in alta camera sau copilul simte oricum tensiunea?
[00:35:39]
Ce inseamna sa fii disponibil pentru copil si care este sursa disponibilitatii?
[00:39:18]
Copiii preiau doar ceea ce văd, după zicala “face ce a văzut acasă” sau mai degrabă fac ce simt acasă?
[00:42:55]
De unde vine teama de a fi un parinte rau si cum stau de fapt lucrurile.
[00:47:15]
Care este rolul secretului in familie, cat de distructiv poate fi si cat de sinceri ar trebui sa fim cu copiii nostri.
[00:53:26]
Cat de tarziu e tarziu: sa fii parinte, sa mai schimbi ceva.
[00:58:13]
Care a fost si este cea mai mare provocare de parinte pentru Dragos.
Concluzii Citate
Toate lucrurile se intampla pentru un motiv si daca eu am inteles ca se intampla ceva cu mine si nu e in regula si vreau sa schimb asta, locul de explorare este in interiorul meu, este introspectia.
Ce are in plus metoda constelatiilor familiale este ca faptul ca reusim sa ne conectam la acest camp al familiei, acest camp cunoscator, ‘the knowing field’, asa cum a fost numit el, si putem extrage informatia din inconstient.
Se poate lucra absolut orice. (…) metoda este larg deschisa pentru toata lumea, insa nu toate lumea e deschisa sau in locul in care sa se poata manifesta, sa-si permita sa intre in acest camp de explorare.
Nu mai poti sa schimbi ceea ce s-a intamplat in trecut, in mod evident, insa pot schimba perceptia mea asupra evenimentelor care s-au intamplat in trecut si atunci toata imaginea se schimba.
Dacă am exclus pe cineva din familie, e posibil ca generațiile următoare, copilul meu, să zicem, să manifeste o energie extrem de puternică astfel încât persoana care a fost exclusa să poată fi văzută și să fie reintrodusă în familie.
În momentul în care conștientizăm lucrurile astea și ne dăm seama de uriașa putere pe care o au intențiile și cuvintele noastre, devenim în primul rând mai responsabili, dar și conștienți de cât de mult putem să facem ca lucrurile să se manifeste în jurul nostru.
De cele mai multe ori, nu este suficienta constientizarea.
Atunci când ajungem în locul ăsta de înțelegere profundă, nu mai există judecata. Ala e locul de pace și de așezare în relația cu părinții noștri și în general.
Nu copiii au o probleme. Copiii sunt manifestarea a ceea ce se întâmplă în familie. Copilul este simptomul familiei. Copilul este un simptom care manifestă ceva ce caută să fie văzut
Copiii se nasc în regulă, cu tot ceea ce poartă în ei și este de fapt pentru noi mesajul, dacă vreți, sau încercarea de a vedea in noi ce nu e așezat, ce are să ne spună copilul ăsta. Ce anume nu funcționează la noi.
Toate emoțiile pe care le trăiește mama copilului le simte, le simte însă amplificat: dacă tristețea e mare, copilul va simți de zece ori mai puternic. Dacă bucuria e mare, copilul va simți de zece ori mai puternic și așa mai departe.
Sigur că ajută sa plecam in alta camera, atunci cand are loc o tensiune. Insă ne mințim dacă credem că îl mințim pe copil în felul ăsta, pentru că el va simți ca tensiunea există, ca e prezentă acolo.
Disponibilitatea este legată de responsabilitatea faptului că am hotărât conștient sau inconștient să aduc o viață pe lume, iar în momentul în care fac asta, sunt pe deplin responsabil pentru acea viață și pentru ce se întâmplă cu ea.
Copilul face si ce vede acasa, si ce simte acasa, dar mai face ceva: face ceva ce există în familie și n-a mai fost văzut niciodată”.
Or dacă eu am fost educat să cred că nu sunt bun de nimic, ca nu o să fac nimic toată viața, in momentul în care mă trezesc în fața acestui eveniment de a avea un copil, se va naște întrebarea: voi fi un părinte suficient de bun?
Ești cel mai bun părinte pe care copilul tău îl poate avea și atât. Atât. Exact așa cum ești.
Secretul intr-o familie este o bomba cu ceas dar daca copilul, emotional, nu este pregătit pentru a primi acea informatie și atunci, dacă nu e pregătit, pot să fac ceva: să păstrez informația și să o livreze la momentul când este pregătit emoțional sau fizic să primească informații.
E posibil ca pe perioada de adult să simți că ceva e în neregulă cu mine și anume: “nu aparțin”, “nu pot să mă duc într-un loc”, “nu pot să-mi intemeiez o familie”. Pentru că undeva, un secret a fost ținut departe de mine, eu nu fac parte din familia mea sau sunt obligat să fac parte din familia asta, deși nu am ce căuta aici.
E important să conștientizăm că înainte de a fi părinți suntem ființe umane. Acesta este fundamentul tuturor lucrurilor. Inainte de a fi părinte, sunt un om care a trecut prin niște experiențe care poartă în interiorul lui niște povești pe care poate nu le cunoaște.
Sigur că e important să fim responsabili, sa fim prezenți, conștienți de noi, să lucrăm la noi ca să ne creștem copilul, dar mai e un element extrem de important: să ne aducem aminte să fim copii cand suntem cu copiii nostri.