Episodul 7
Crina Coliban

Relatia cu mancarea si cum obtinem permis de parinte

Crina Coliban, supranumita “Femeia care ii face pe copii sa manance”, este consilier parental si, pentru foarte multi parinti, este un reper atunci cand acestia se gandesc la alaptare, diversificare, dar si alte momente importante. Spre bucuria comunitatii Childlife, se alatura podcastului nostru si ne raspunde la cele mai provocatoare intrebari legate de ce trebuie sa stim inainte sa avem un copil, cum ne pregatim pentru acest nou rol, de ce e important sa obtinem permis de parinte in prealabil si care este rolul alimentatie in viata celor mici.

Subiecte discutate

Concluzii Citate

Full Transcript

Subiecte discutate

01:03

Cum se documenteaza Crina despre principiile alimentare si relatia copiilor cu mancarea?

04:59

Putem spune ca dam o importanta prea mare alimentatiei?

11:30

Cum ne mai diversificam noi acum in calitate de parinti si cum ne deschidem mintea?

17:01

Cat de greu pentru o persoana astazi sa accepte ca el nu e facut sa fie parinte?

19:17

Pana sa descifram limbajul copilului, care sunt principalele aspecte pe care un parinte ar trebui sa le evalueze la el?

29:00

Putem spune ca aparitia unui copil in viata unui adult e o oglinda perfecta?

35:36

Cat de mult considera ca exagereaza unii parinti cu alegerile privind alimentatia copiilor?

41:33

Cum reusim sa oprim timpul in loc si sa transformam fiecare masa a celor mici intr-o experienta placuta?

48:13

Cum procedam atunci cand partenerul nostru e complet diferit din punct de vedere abordare a alimentatiei si nu numai?

54:01

Care va fi cea mai mare provocare de parinte pentru Crina?

Concluzii Citate

  • (…) am inceput sa caut surse despre care toata lumea care ma cunoaste stie, si anume surse logice si stiintifice, exclusiv stiintifice, de pe site-uri din Statele Unite ale Americii, motiv pentru care am si fost la un moment dat condamnata ca “Ce povestesc eu numai de la americani?” Va zic. Da, in principiu, tot ce povestesc este cu plecare de la americani si dupa aceea verificat si pe la nemti si pe la englezi.

  • (…) noi ne nastem obsedati de mancare, respectiv in contextul familiei. (…) noi ne nastem sanatosi si ajungem in niste contexte, in niste familii obsedate de mancare, care raman obsedate de mancare pana la moarte.

  • (…) noi nu facem scoala pentru parinti inainte sa devenim parinti, care trebuie sa fie un must, adica o trebuinta. Asa cum nu urci la volanul unei masini, la volanul unei barci, la volanul unui avion si-i dai tu si vezi pe parcurs daca te pricepi sau nu, exact la fel ar trebui sa facem si cu copiii.

  • Ca sa-l faci pe un copil sa aiba o relatie sanatoasa, armonioasa, echilibrata, cu mancarea, trebuie sa-l inveti asa cum il inveti sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca. Si abia apoi poti sa spui ca ai permis de parinte.

  • (…) nu e nicio rusine sa nu stii sa fii parinte (…). Rusinea este sa nici nu vrei sa inveti sa fii.

  • (…) cel mai fain lucru pe care poti sa-l faci pentru copilul tau este sa-i inveti limba, sa dai in mintea lui, sa intelegi ce-i in mintea lui, respectiv sa te duci inainte de a te apuca de facut copii, sa inveti ce va prespune istoria asta.

  • (…) pe plan international, 80% dintre divorturi se intampla in primii trei ani dupa aparitia copilului. Asta inseamna ca opt din zece cupluri care divorteaza, divorteaza – intre ghilimele – din cauza copilului (…). Ce denota asta? Ca nu avem niciun pic de stiinta despre ce inseamna ce incepe peste noua luni.

  • Copiii sunt niste fiinte integre, copiii se nasc cu tot ce le trebuie, copiii sunt super, superinteligenti, copiii inteleg, copiii sunt geniali si unii dintre ei ajung in familii care au ei, familiile astea au ele grija sa fie educati copiii.

  • Asadar, nu trebuie sa facem un copil. Si ca sa-ti dai seama daca vrei sa faci un copil sau nu, cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci este sa stai in preajma unor familii apropiate tie timp indelungat. Respectiv sa mergi acasa la ei in weekenduri, sa mergi cu ei in vacante, chiar daca nu ai copil, da? (…) E valabil pentru ambii parteneri.

  • Pentru ambii parteneri, primul lucru la care ar trebui sa se gandeasca inainte sa porneasca la facut copii este sa mearga cel putin jumatate de an la terapie, la psihoterapie. Primul lucru! Nu de cuplu, care ne simtim bine, ne iubim, ne place unul de altul. Deci nu la terapie de cuplu. Ci (…) psihoterapie, pentru a se intalni cu ei insisi si cu copiii din ei

  • (…) vrem de la copiii nostri sa ne arate ce nu ne-au aratat mama, tata, jobul, pasiunile, colegii, iubitii, iubitele. Dragii de ei, punem o presiune foarte mare, punem o povara foarte mare pe ei, iar ei nu au venit pentru asta, atentie inca o data. Copiii nu vin ca sa ne arate noua ce smecheri suntem noi, ce buni suntem noi.

  • In mod cert, copiii sunt oglinzile noastre sau, cum spun eu, copilul nu este niciodata de vina, copilul este doar rezultatul cresterii parintilor lui. E vorba despre contextul in care creste floarea.

  • “De ce vrei sa manance morcov?” La aceasta intrebare, nicio mama, niciun tata nu raspunde (…). In momentul asta in care parintii isi dau seama ca, de fapt, isi doresc ceva ce nici ei nu stiu de ce isi doresc, vine lovitura.

  • (…) nici macar nu vreau sa vorbesc despre exagerari, pentru ca exagerarea este ceea ce fac parintii zilnic, atunci cand nu stiu sa raspunda la intrebarea “De ce vreau sa-i dau asta copilului meu?” (…) “De ce vreau sa manance?”

  • (…) nutrientii pe care vrei sa-i dai prin morcov, poti sa-i gasesti, de exemplu, in bostan placintar. De exemplu, un copil va manca cu mai multa placere o placinta de dovleac cu scortisoara decat un morcov fiert.

  • (…) copiii nu mananca pentru ca parintii lor sunt permanent pe fuga, parintii lor nu au timp sa fie creativi, nu au timp sa faca frumos la masa, nu au timp sa creeze povesti faine in relatie cu mancarea si emotii pozitive asociate mancarii.

  • (…) ne implicam cu totii in relatia cu mancarea, respectiv nu doar mama. (…) prin asta intelegand tatal, bunicii, bona, cumnatii, verisorii, unchii, matusile. Copiii au nevoie de multa lume in jurul lor atunci cand e vorba de mancare.

  • Ne uitam la copii si nu le dam aceleasi drepturi ca la oameni. De ce ar vrea un copil sa manance trei ani de zile, zi de zi, de trei ori cu doua gustari pe zi, numai cu mama lui? De ce?

  • Atunci cand ii ataci pe copii in nevoile lor de baza – somnul, spalatul, mancatul – poti sa fii sigur ca razboiul va fi total. (…) Ori cand ma ataci la nevoia de baza, si anume sa dorm cand spui tu, sa mananc ce si cand spui tu, e razboi.

  • (…) nu conteaza sa-l iubesti pe copilul tau, conteaza ca el sa se simta iubit. Si este o diferenta mare intre astea doua.


Full Transcript

Descarca in format PDF


Asculta si pe Youtube

Aboneaza-te la podcast!

Vei fi notificat de fiecare data cand lansam un nou episod.