sistemul-digestiv-uzina-care-asigura-resursele-vietii

Structura complexa de tubulaturi, rezervoare, sali de prelucrare si evacuare, sistemul digestiv asigura zilnic nutrientii si energia pentru functionarea intregului organism. Similar unei uzine care prelucreaza materia prima transformand-o in produse finite si deseuri, sistemul digestiv proceseaza hrana, descompunand-o printr-un proces chimic si tehnologic sofisticat, avand totodata grija sa-si asigure un flux continuu de materie prima. Cum functioneaza aceasta uzina si cum reusesc alimentele din farfurie sa ne ofere energie aflati in cele ce urmeaza!

text: Victoria Donos


Sistemul digestiv ofera necesarul de hrana celulelor noastre, asigurandu-se, pe de o parte, de „dobandirea” resurselor alimentare, prin colaborarea cu sistemul nervos si cel endocrin, si de prelucrarea alimentelor si nutrientilor, pe de alta parte. Foamea sau senzatiile pe care le traim atunci cand trecem pe langa o patiserie nu sunt deloc intamplatoare si fac parte din procesul digestiv. Odata consumata, hrana incepe o calatorie care poate dura pana la 24 de ore, parcurgand o distanta de aproximativ 9 metri, printr-o multitudine de tuburi si camere.

Anatomia parcursului

Procesul digestiv incepe in cavitatea bucala. Odata cu prima muscatura, glandele salivare secreta rapid un lichid cu ajutorul caruia hrana este inmuiata, facand mai usoara trecerea acesteia spre urmatorul nivel. In plus, in aceasta etapa, datorita faptului ca saliva contine amilaza, o enzima digestiva, incepe si descompunerea alimentelor care contin amidon. Cu ajutorul dintilor, alimentele sunt faramitate, fiind pregatite pentru a fi inghitite. Bolul alimentar este rezultatul acestor etape. Cu ajutorul limbii, bolul alimentar trece, prin inghitire, spre faringe si esofag. Atunci cand parcurge faringele, bolul alimentar este miscat de o serie de contractii (peristaltice) spre stomac. Peristaltismul este un proces de contractie musculara, specific tractului digestiv, care misca alimentele pe parcursul traseului pe care-l urmeaza pana la eliminare.





ESOFAGUL este un conduct cu o lungime de aproximativ 25–30 cm, care leaga faringele de stomac. Chiar inainte de conectarea cu stomacul, sfincterul dispune de un muschi special, numit sphincter esofagian. Acesta functioneaza ca o supapa care controleaza patrunderea alimentelor in stomac (cand se relaxeaza, se deschide) si previne reintrarea alimentelor din stomac in esofag (regurgitarea). Atunci cand acest sfincter se deregleaza, acidul gastric din stomac patrunde in esofag, afectand tesutul sensibil al acestuia. Boala de reflux gastroesofagian este consecinta acestei dereglari.

STOMACUL este urmatoarea statie in care ajung alimentele. Similar unui sac, stomacul are forma literei J. Acesta are straturi de muschi foarte puternici si poate stoca aproximativ 1,5 litri de hrana. In stomac, hrana este depozitata, framantata si amestecata cu sucurile digestive pe care le secreta mucoasa gastrica. Stomacul produce pana la 3 litri de sucuri gastrice pe zi. Sucul gastric contine pepsina, o enzima digestiva care divizeaza proteinele din bolul alimentar, si acid clorhidric, care activeaza pepsina, creeaza un mediu optim pentru activarea enzimelor gastrice si distruge, totodata, microorganismele daunatoare. Stomacul dispune de un echilibru delicat intre acidul produs de glandele sale si rezistenta sa la acest acid. Daca acest echilibru este tulburat, este afectata mucoasa sa, aparand ulcerul peptic sau o inflamatie difuza numita gastrita. In medie, in stomac bolul alimentar petrece aproximativ 3–4 ore si paraseste stomacul in doua faze [2]. In prima faza, se contract portiunea superioara a stomacului, impingand materialul lichid spre intestinul subtire. Continutul mai solid din stomac se elimina mai tarziu, in special prin actiunea muschilor din partea inferioara a stomacului. Aceste alimente partial procesate, numite si chim gastric, traverseaza canalul pyloric spre primul segment al intestinului subtire – duoden.

INTESTINUL SUBTIRE este un tub cu o lungime de 6–8 metri si se imparte in trei segmente: duoden, jejun si ileon.

Duodenul are o lungime de 25 cm, fiind cea mai scurta parte a intestinului subtire. Din acest loc incepe absorbtia nutrientilor. In duoden, chim-ul se amesteca cu bila din ficat si cu secretiile pancreatice. Sucurile pancreatice contin atat substante care neutralizeaza acidul din stomac, cat si 15 enzime care actioneaza asupra celor trei componente principale ale hranei: carbohidrati, proteine si grasimi [3].

Jejunul este partea cea mai lunga a intestinului subtire (2–2,5 metri). Acesta este locul in care are loc cea mai mare parte din procesul de descompunere si de absorbtie a nutrientilor in sange si in fluidele limfatice. Sucurile pancreatice si bila continua sa actioneze, iar intestinul subtire elibereaza anumite enzime, precum lactaza si maltoza. Acestea descompun lactoza si maltoza in glucoza si galactoza.

Ileonul este sectiunea finala a intestinului subtire si are implicatii in absorbtia nutrientilor si in trecerea chimului spre intestinul gros.

INTESTINUL GROS este ultimul loc important de descompunere si de absorbtie a nutrientilor. Aici are loc absorbtia mineralelor, sarurilor si a unor vitamine. Acesta include trei segmente principale – cecumul, colonul si rectul.
Produsul rezidual lichefiat ajunge din intestinul subtire in prima parte a colonului. Aici, apa este absorbita de fluxul sangvin si limfa, iar reziduul devine solid. Din aproximativ 1 litru de lichid care ajunge zilnic in colon, 80% este absorbit inainte sa ajunga in anus.
Nu de putine ori, ni se recomanda o alimentatie bogata in fibre. Acestea sunt importante exact la nivelul intestinului gros, deoarece ofera masa resturilor digestive si permit peretilor sa prinda reziduurile pentru a fi comprimate. In plus, fibrele ajuta la intarzierea absorbtiei unor molecule precum zaharidele si a substantelor grase, precum colesterolul.
Restul rezidual trece incet prin segmentele colonului si ajunge in rect, unde se colecteaza pentru a fi eliminat. Peristaltismul este implicat si in acest proces, fiind foarte important in tranzitul alimentelor in cadrul tractului digestiv inferior.
Tractul intestinal este populat de miliarde de bacterii, in special in intestinul gros. Acestea poarta numele de flora intestinala si sunt, de regula, inofensive.
Aceste bacterii produc enzime care descompun anumite componente ale hranei, de exemplu celuloza vegetala, pe care enzimele umane n-o pot digera.
Bacteriile care populeaza intestinul se hranesc cu fibrele nedigerate din materia fecala si furnizeaza nutrienti care pot fi absorbiti in organism. In cadrul metabolismului, flora intestinala produce vitaminele K si B, precum si anumite gaze. Bacteriile din flora intestinala mai joaca un rol deosebit in lupta cu diversi agenti patogeni, care pot patrunde in sistemul digestiv, si reprezinta una dintre cele mai importante bariere de aparare ale sistemului imunitar. Flora intestinala se afla in simbioza.

Organele anexe

In procesul digestiv, un rol deosebit il joaca cateva organe anexe ale tubului digestiv: ficatul, vezica biliara si pancreasul.

FICATUL
este unul dintre organelle anexe ale tubului digestiv, fiind implicat in mecanismele de productie, procesare si depozitare. In traseul sau prin segmentele tubului digestiv, bolul alimentar ajunge in duoden, unde este procesat de catre bila, un lichid produs de ficat. Bila ajuta la descompunerea grasimii in intestinul subtire. Ulterior, acizii biliari sunt resorbiti de intestinul subtire, fiind reciclati la nivelul ficatului si folositi din nou. Ficatul functioneaza ca o fabrica: acesta proceseaza absolut tot ceea ce consumam. El metabolizeaza nutrientii in fluxul sangvin, „epureaza” reziduurile toxice, substantele chimice si alti compusi periculosi, functionand, totodata, ca o banca de stocare pentru vitamin si minerale. Fiind un organ atat de complex, vom discuta in editia urmatoare a revistei despre ficat si despre functiile acestuia.

VEZICA BILIARA – reprezinta un mic rezervor pentru bila produsa de ficat. Aceasta are forma de para si este situata langa ficat. Bila produsa de ficat este depozitata aici si se elibereaza pentru a procesa grasimile. Desi vezica biliara are un rol important, aceasta nu este vitala deoarece bila poate trece in duoden direct din canalele hepatice.

PANCREASUL – este cel care secreta suc digestiv si enzimele implicate in procesul de descompunere a proteinelor, lipidelor si carbohidratilor. Pancreasul are doar 15 cm lungime, insa zilnic acesta secreta aproximativ 1,5 litri de suc digestiv – functia exocrina, si insulina – compus implicat in metabolismul zaharului in sange (functia endocrina).

Sistemul nervos enteric – centrul de transmisie si comunicare

Interconectat cu sistemul nervos central, sistemul nervos enteric reprezinta centrul de procesare si transmisie a informatiilor ce coordoneaza tractul digestiv atat din punctul de vedere al cerintelor fiziologice locale, cat si al intregului organism.
Sistemul nervos enteric este considerat o a treia component a sistemului nervos autonom/vegetativ, pe langa componenta simpatico si parasimpatica, fiind puternic interconectat cu acestea. Sistemul nervos enteric este format din cateva mii de ganglioni (din structura peretilor esofagieni, stomacali, ai intestinelor, vezicii si ai canalelor biliare) si din fibrele nervoase, care conecteaza acesti ganglioni. Sistemul nervos enteric mai cuprinde 200–600 de milioane de neuroni, numar comparabil cu al neuronilor de la nivelul coloanei vertebrale.

Disfunctiile sistemului digestiv

Printre simptomele care pot anunta o dereglare la nivelul tractului digestiv se numara: durerea abdominala, arsurile gastrice, constipatia, diareea, greata, voma, balonarea, scaderea in greutate, iar sirul poate continua. Adresati-va medicului, atunci cand va confruntati cu probleme digestive, si incercati sa adoptati un regim alimentar echilibrat si un regim de miscare sustinut.

Afectiuni ale sistemului digestiv superior

Gingivita
este o inflamare a gingiilor cauzata de igiena orala deficitara. Aceasta poate fi o cauza a respiratiei urate, iar netratata duce la pierderea dintilor.

Refluxul gastric – continutul acid din stomac poate reveni in esofag, determinand arsuri si disconfort la nivelul acestuia. Problema poate aparea mai frecvent la femeile insarcinate, persoanele obeze, fumatori si bebelusi. Daca situatia persista, poate determina inflamarea mucoasei esofagului, sangerari si dificultati la inghitire.

Toxiinfectiile alimentare
Problema comuna in perioada calda, apar din cauza consumului alimentelor pastrate in conditii improprii. Acestea se pot altera mult mai repede sau pot fi contaminate cu diversi germeni si bacterii patogene. Se manifesta prin greata, diaree, voma si dureri abdominale, dureaza cateva zilesi necesita un tratament adecvat.

Gastrita este o inflamatie a mucoasei gastrice. Aceasta poate fi cauzata de infectia cu Helicobacter Pylori, agresarea mucoasei gastrice cu anumite medicamente, consumul de alcool si tutun.

Ulcerul apare atunci cand bariera protectoare de mucus care inveleste stomacul si prima parte a duodenului sunt distruse, iar sucurile gastrice intra in contact cu celulele mucoasei. Ulcerul poate perfora stomacul, iar infectia cu Helicobacter Pylori ar fi printre principalii agenti implicati in aceasta afectiune.

Afectiuni ale organelor anexe

Hepatitele
sunt inflamatii ale ficatului cauzate de diferite virusuri. Hepatitele virale se caracterizeaza prin debut discret al simptomatologiei (greata, anorexie, febra, dureri abdominale) si icter sau transaminaze crescute. Hepatitele pot fi cronice sau acute, iar netratate pot duce la necrozarea tesutului hepatic.

Pancreatita este o inflamatie a pancreasului si apare, de obicei, la consumatorii de alcool si la cei care sufera de litiaza biliara. Aceasta poate fi acuta sau cronica si este declansata actiunea distrugatoare a enzimelor pancreatice asupra tesutului pancreatic. Tratamentul este simptomatic si include analgezice si suplimentarea cu enzime digestive.

Afectiunile tractului digestiv inferior

Boala inflamatorie intestinala
cuprinde colita ulcerativa cronica si Boala Crohn. Aceasta este determinate de inflamarea grava a intestinelor si poate avea la baza o disfunctie imunitara. Se manifesta prin durere abdominala, diaree, lipsa apetitului, febra, hemoragii intestinale si pierderea in greutate.

Cancerele sistemului digestiv cuprind o serie de tumori care pot aparea la nivel colorectal, pancreatic, hepatic, gastric, esofagian.


Referinte:
1. Manualul Merck de diagnostic si tratament, Editura All, 2014
2. Clinica Mayo. Ghidul Sanatatii Familiei, Editura All, editia a 3-a
3. Corpul Uman, Manual Complet, Steve Parker, Editura Litera, 2013



Articol publicat in Nr. 6 al revistei ”Perspective, Jurnal de Medicina Integrativa” .