sindromul-de-intestin-iritabil-o-ecuatie-cu-multe-necunoscute

Sindromul de intestin iritabil (SII) este o tulburare gastrointestinala cronica, caracterizata printr-o multitudine de relatii, variabile si factori care inca fac dificila gasirea unei rezolvari. Afectiunea are o mare prevalenta in tarile vest-europene, intre 10–25% din populatie¹, si este una dintre principalele cauze de prezentare la gastroenterolog.

Sindromul de intestin iritabil este o disfunctie functionala cronica, definita printr-un pattern variabil de simptome, care pot aparea atat la nivelul intestinului subtire cat si la nivelul intestinului gros (colon). Tulburarea se caracterizeaza prin dureri sau discomfort abdominal, in care apar modificari de tranzit intestinal. Printre cele mai frecvente simptome care apar in SII sunt: balonarea, constipatia, diareea, senzatia de defecare incompleta sau prezenta mucusului in scaun.
Studiile arata ca tulburarea apare preponderant la persoanele cu varste cuprinse intre 25 si 54 de ani, iar prevalenta acestui sindrom in randul femeilor este de doua ori mai ridicata decat la barbati².

Diagnosticul, un puzzle complex

Stabilirea diagnosticului in sindromul de intestin iritabil este un proces complicat, care cuprinde un process de colectare de informatii si analiza. Chiar daca patologia este cunoscuta sub numele de „sindrom de intestin iritabil”, imagistic nu pot fi observate iritatii ale colonului.
Baza de diagnostic este data de Criteriile Roma III³, care urmaresc la un pacient urmatoarele simptome:

Durere abdominala recurenta/discomfort minimum trei zile pe luna in ultimele trei luni, asociate cu cel putin doua dintre urmatoarele simptome: disparitia durerii dupa defecatie; instalarea durerii concomitent cu modificarea numarului scaunelor; instalarea durerii odata cu modificarea formei scaunelor;
Balonare localizata difuz sau doar in anumite zone ale abdomenului;
Mucus in scaun;
Forma anormala a scaunului (identificata conform Scalei Bristol);
Scaun neregulat ca frecventa.

Criteriile se aplica numai daca simptomele au debutat cu cel putin sase luni inainte de diagnostic si s-au mentinut pe parcursul ultimelor trei luni. „Experienta doctorului si capacitatea de intelegere a pacientului sunt foarte importante in stabilirea diagnosticului. In plus, in SII sunt importante analiza psiho-emotionala a pacientului, trecutul sau medical si antecedentele familiale, dar si excluderea unor boli si inflamatii intestinale cu care poate fi usor confundat”, subliniaza dr. Eugen Craciun, medic primar gastroenterologie.

Stresul, un factor important in SII


Desi cauzele care duc la aparitia tulburarii nu sunt pe deplin cunoscute, cele mai multe studii arata ca sindromul de intestin iritabil este caracterizat prin tulburari de motilitate si hipersensibilitate intestinala, consecinta a perturbarii functiei neuronale la nivelul axei creier-intestin. Stresul este un factor major incriminat in aparitia SII. In stres, glanda hipofiza secreta o cantitate mare de hormoni adrenocorticotropi (ACTH) care determina un lant de reactii la nivelul intregului organism. La nivel digestiv, stresul perturba peristaltismul (miscarea muschilor intestinali), altereaza permeabilitatea intestinala, induce o hipersensibilitate a receptorilor viscerali si accentueaza perceptia neplacuta a unor fenomene fiziologice precum deplasarea gazelor in intestine sau contractiile intestinale. In plus, studiile recente arata ca dereglarile pe axa creier-intestin au un impact negativ asupra microbiomului intestinal, ceea ce duce la modificari ale florei intestinale, aparitia proceselor inflamatorii si modificari ale sistemului imunitar digestiv.

Terapia, o abordare pe mai multe paliere

Strategia terapeutica urmareste in principal reducerea disconfortului dat de simptome, insa in ultimii ani se remarca o atentie mai mare asupra factorilor declansatori si asupra consecintelor date de tulburare la nivel intestinal⁴. Abordarile terapeutice se stabilesc individualizat si pot include: modificari ale dietei, un regim alimentar, terapia cu probiotice, fibre, psihoterapie si terapii de management al stresului, medicamente alopate.

Probioticele, o directie inovatoare in SII

Noile directii de tratament subliniaza rolul probioticelor in managementul simptomelor sindromului de intestin iritabil. Actiunea prin probiotice asupra ecosistemului microbian digestiv determina restabilirea homeostaziei intestinale, reducerea hiperpermeabilitatii intestinale (actioneaza asupra formatiunilor celulare care nu permit trecerea moleculelor de la o celula la alta – jonctiuni stranse), modularea raspunsului imunitar si reducerea sensibilitatii viscerale, data de alterarea motilitatii intestinale (cresc expresia receptorilor opioizi si canabinoizi la nivelul celulelor intestinale, regleaza activitatea canalelor de sodium si de potasiu)⁵.

Criterii de alegere a probioticelor

Pentru asigurarea eficientei terapeutice este necesar ca formulele probiotice sa respecte urmatoarele criterii: rezistenta la actiunea sucurilor, enzimelor si sarurilor biliare; capacitate de adeziune si de colonizare atat la nivelul intestinului subtire, cat si la nivelul intestinului gros; formule cu numar mare de tulpini bacteriene.




Referinte:
1. Wilson et al, British General Practioner Journal, 2004
2. http://www.medscape.com/viewarticle/506173_4
3. http://www.artamedica.md/articles/23/08.pdf
4. NEW AND EMERGING TREATMENT OPTIONS FOR IRRITABLE BOWEL SYNDROME, http://www.gastroenterologyandhepatology.net/files/2015/05/20_gh0415_sup21.pdf
5. Probiotic Therapy for Irritable Bowel Syndrome, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2886445/


Articol publicat in Nr. 6 al revistei ”Perspective, Jurnal de Medicina Integrativa” .

Victoria Donos