hepatita-a-boala-mainilor-murdare

Pentru ca se transmite mai ales prin intermediul mainilor murdare, cele mai multe dintre cazurile de hepatita A se inregistreaza in randul copiilor si al adolescentilor. Din fericire, acest tip de hepatita este cel mai putin sever dintre hepatite si trece in cateva saptamani, conferind imunitate pe viata. Chiar si asa, masurile pentru refacerea ficatului raman importante.

Hepatita A este rezultatul infectiei cu virusul hepatitis A, ce se transmite pe cale fecal-orala, in principal prin intermediul mainilor murdare si, secundar, prin consumul de alimente si de apa contaminate. De asemenea, infectia se poate raspandi usor prin contactul direct dintre doua persoane. Partea buna in ceea ce priveste aceasta hepatita este ca nu devine cronica si, prin urmare, nu duce la complicatii precum ciroza ori insuficienta hepatica. Si mai exista o parte buna: odata ce o persoana a fost infectata cu virusul hepatitis A, dezvolta imunitate si nu va mai face boala a doua oara.

Partea mai putin buna, insa, este ca, rar, mai ales pe fondul asocierii cu alte afectiuni hepatice, boala poate degenera intr-o hepatita fulminanta, o complicatie extrem de severa si potential mortala.

Incubatie lunga, simptome discrete

Perioada de incubatie postinfectare este, in cazul virusului hepatitis A, de 15–45 de zile. Infectia are un grad maxim in perioada premergatoare primelor manifestari clinice ale hepatitei. De obicei, cu cat simptomele devin mai clar exprimate, cu atat gradul de contagiozitate scade. Totusi, a se retine ca nu exista o corelatie intre gradul de contagiozitate a persoanei si severitatea afectarii hepatice.

O persoana infectata poate fi contagioasa din a saptea zi de la contractarea virusului, desi nu prezinta inca niciun simptom. La copiii cu varste mai mici de sase ani, nu se inregistreaza, de regula, simptome notabile si doar la 10% dintre ei, boala se exprima prin icter, potrivit datelor publicate de Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.). In schimb, copiii mai mari de sase ani si adultii pot manifesta simptome cat se poate de neplacute – stare de rau generalizata, febra, pierderea poftei de mancare, stare de greata, voma, diaree, dureri musculare si, in 70% dintre cazuri, icter (ingalbenirea pielii si a albului ochilor, urina inchisa la culoare si scaun decolorat).

Tratament fara medicamante

Hepatita virala A trece, de obicei, de la sine, dupa cateva saptamani sau luni in care copilul a stat linistit si s-a odihnit, avand o alimentatie bogata in calorii si in nutrienti de calitate, care sa ajute ficatul sa se regenereze.

Nu exista un tratament medicamentos specific pentru hepatita A. Cel mai important este ca, dimpotriva, sa se evite administrarea inutila de medicamente, cu atat mai mult cu cat efortul metabolizarii lor ar fi suportat tot de catre ficat.

Oricum, fiind vorba de o infectie virala, antibioticele nu au niciun efect. De asemenea, fara efect terapeutic sunt si agentii antivirali din familia corticosteroizilor, dat fiind ca este vorba despre o afectiune acuta.

Dupa ce infectarea s-a produs, este posibil ca nici macar imunoglobulinele sa nu mai aiba efect de imblanzire a simptomelor cu care se confrunta copilul. Doar administrate preventiv, cu doua saptamani inainte de contractarea infectiei, imunoglobulinele ar duce la o imbunatatire a manifestarilor clinice si chiar, in cazul unui sistem imunitar cu o functionalitate buna, la rejectarea virusului hepatitic A.

De aceea, in majoritatea cazurilor, strategia terapeutica are in vedere mentinerea confortului copilului, sustinerea regenerarii hepatice prin ajustarea dietei si evitarea deshidratarii (ce poate surveni in cazurile cu manifestari de voma si diaree).

Atentie la inca un aspect: o parte din simptomele hepatitei – febra, durerile musculare si starea de rau generalizata – poate induce in eroare, creand impresia unei stari gripale! Se poate ajunge, astfel, in mod cu totul gresit si periculos, la administrarea de paracetamol. Atat paracetamolul, cat si medicamentele cu rol antivomitiv sunt cu desavarsire interzise!

Dieta

Lipsa poftei de mancare, asociata de multe ori cu greata, este o problema cu care se confrunta majoritatea copiilor si adolescentilor afectati de hepatita A. De aceea, crearea unei strategii alimentare trebuie sa aiba in vedere, in primul rand, organizarea meselor in asa fel incat copilul sa le accepte cat mai usor. Astfel, pentru ca, dupa cum s-a constatat, senzatia de greata apare cu precadere spre partea a doua a zilei, este bine sa se puna accentul pe micul dejun, care este si cel mai bine tolerata masa a zilei.

De asemenea, este recomandat ca lipsa apetitului sa fie compensate prin inlocuirea celor trei mese clasice cu mai multe gustari usoare, care sa nu oboseasca ficatul si sa asigure necesarul de nutrienti pe parcursul intregii zile.

Recomandari alimentare:

  • oferiti-i copilului alimente bogate in proteine de calitate, care sa permit dezvoltarea, repararea si intretinerea tesuturilor hepatice, fara epuizarea rezervelor proteice ale organismului (masa musculara). Astfel de proteine se gasesc in carnea slaba, in oua si in lactate, precum si in cereale si in leguminoase precum soia sau mazarea;
  • asigurati-i copilului si alimente care contin acizi grasi esentiali Omega‑3 (peste gras – somon, macrou, sardine –, fructe oleaginoase – nuci, alune);
  • oferiti-i copilului zilnic fructe si legume proaspete, bogate in vitamin C: fructe de padure, citrice, legume cu frunze verzi, broccoli, ardei gras). Prin efectul ei antioxidant, vitamina C contracareaza actiunea radicalilor liberi asupra celulelor hepatice.



Atentie, alimentele oferite copilului pot fi preparate termic doar prin fierbere sau la abur!
Pe langa masurile de alimentatie, incurajati convalescentul sa faca o plimbare zilnic, pentru a se odihni cat mai profund (esential pentru refacerea hepatica).


Referinte:
1. Manualul Merck de diagnostic si tratament, editia a XVIII-a, Editura All
2. Sanatatea are gust, Carte de nutritie pentru familie, dr. Mihaela Bilic, Editura Curtea Veche
3. www.who.int/mediacentre/factsheets/fs328/en/


Articol publicat in Nr. 7 al revistei ”Perspective, Jurnal de Medicina Integrativa” .

Ana-Maria Nita