creierul-nu-doare-tipa

Interviu cu Prof. Dr. MSc. Alexandru Vlad Ciurea, medic primar neurochirurgie, sef sectie Neurochirurgie, Spitalul Sanador

text: Victoria Donos foto: Alexandru Ionescu


Bolile neurologice „au intinerit” foarte mult, gasindu-si in ultimele decenii tot mai multe victime printre copii si tineri. Chiar daca medicina a venit cu solutii exceptionale de diagnostic si tratament, cheia multor probleme neurologice este la noi.

Aveti o experienta de peste 40 de ani in neurochirurgie, iar sub ochii dumneavoastra domeniul a trecut prin niste transformari extraordinare. Spuneti-ne in cateva cuvinte cum a evoluat neurochirurgia in ultimii ani?

Pe de o parte, s-au facut mari progrese in diagnosticul tuturor bolilor neurologice si neurochirurgicale. In momentul de fata, nu se discuta decat despre medicina pe dovezi, ceea ce inseamna ca nu poti sa pui un diagnostic daca nu ai o sustinere concreta a datelor, prin analize si neuroimagerie. Aceste conditii de vizualizare au impins atat diagnosticul, cat si cunoasterea, la anumiti parametri. In acest moment putem sa aratam pacientului boala de care sufera, dar si strategia operatorie, prognosticul pe termen mediu si indelungat, adica ce se va intampla cu creierul sau cu maduva spinarii in cazul in care va suferi o agresiune operatorie pentru indepartarea leziunii respective. Discutam despre un diagnostic imbunatatit, despre tehnici si tehnologie operatorie complexa si despre un pacient informat.

caseta CiureaDeci s-a dezvoltat mult zona de analize, imagistica si decizie. La nivelul patologiei care este situatia?

O capacitate mai mare de diagnostic se traduce si prin mai multe cazuri depistate, un grad de adresabilitate mai mare a pacientilor si, respectiv, un val mai mare de patologie. Orice pacient, din cel mai indepartat sat al tarii, ajunge astazi la un doctor. Intotdeauna apare o voce care zice „mama, hai la doctor, ca te doare capul” – si atunci se poate pune repede un diagnostic corect. Cand am inceput eu activitatea ca medic specialist neurochirurg, prof. dr. Arseni m-a directionat catre sectia de copii. Acolo, intalneam o tumora cerebrala pe luna, noi cumuland cazuri din toata tara. Astazi, in spitalele cu sectie de neurochirurgie copii se opereaza cate unul–doua astfel de cazuri zilnic!

Care sunt cauzele?

Se intampla ceva in lumea in care traim. Stim ca mancarea, apa s-au chimicalizat foarte mult. Toate aceste modificari pe care le suporta celula umana duc la dereglari ale genomului uman si, in special, la cea mai sensibila, care este celula nervoasa, modificari care duc la aparitia anumitor anomalii.

Accidentele vasculare cerebrale (AVC) si herniile lombare sunt boli tot mai prezente la tineri. Ce ne face mai vulnerabili fata de alte generatii?

Cauza principala a AVC-ului a fost, ani buni, tensiunea arteriala. Cresterea de tensiune rupe digurile si, exact ca intr-o inundatie, produce modificari majore. Asa se intampla si in creier. Sangele in creier este foarte nociv. Pana acum, accidentul vascular ischemic (cauzat de blocarea unui vas sangvin) era specific persoanelor de 45-50 de ani, iar cel hemoragic, in care se inunda cu sange creierul, era caracteristic persoanelor de peste 60 de ani. In momentul de fata, din cauza ca traim intr-o stare perpetua de stres, in care vrem sa raspundem la zece telefoane si sa scriem pe computer in acelasi timp, in care sefii sunt din ce in ce mai pretentiosi, in care copiii nu ne mai asculta si nu mai avem nici ore de odihna, aceste vase cerebrale, care si ele au o anumita elasticitate, devin din ce in ce mai solicitate si nu mai raspund comenzilor de deschidere si inchidere. Aceasta perfecta elasticitate si coordonare nu se mai produce. Nemaiproducandu-se, apar fenomene ischemice, exact ca la inima, si persoanele tinere pot face si infarct miocardic, si infarct cerebral.

In ceea ce priveste accidentul vascular hemoragic, acesta apare la tineri ca urmare a oboselii cronice, a sedintelor interminabile, a starii de alerta. Creierul nu doare, el tipa. Tipa printr-o rupere a vaselor care rup zagazurile si inunda creierul cu sange. Aceste patologii au coborat la varste foarte tinere pentru ca noi nu stim sa ne protejam creierul.

Si ce se intampla in cazul herniei lombare?

Din nefericire, actuala generatie este dependenta de computere, de tablete si de telefoane. In ziua de astazi, cel mai bun prieten al omului nu mai este cainele, ci tableta. Copiii mici stau toata ziua in pozitii incomode, cu tableta in mana. Adultii, la serviciu, stau ore si ore pe scaun, cocosati. Mergem cu masina si din nou stam, ne ducem sa ne relaxam si alegem terasele, unde stam asezati. Discurile vertebrale sunt incontinuu si incontinuu apasate, se deshidrateaza, nemaiavand apa in ele nu mai sunt flotante, isi pierd elasticitatea si, la o miscare brusca, cu care nu mai suntem obisnuiti, se rupe o bucata de disc, care se duce in spate. Aceasta apasa o radacina nervoasa, atunci apare durerea insuportabila, apoi miscarea mai dificila si se poate ajunge, daca nu este tratata corespunzator, la paralizie.

Din cele spuse mai sus, ne-am inscris fara sa constientizam intr-o cursa in care sistemul nervos este suprasolicitat, iar consecintele sunt grave. Cum ne putem proteja celula nervoasa?

Creierul trebuie sa ramana un organ care sa functioneze normal, iar trecerea timpului si problemele inerente vietii (traume, stres, boli, decesul celor dragi) sa-l afecteze cat mai putin. Se poate face asta prin cateva lucruri firesti si simple:

  1. creierul traieste in apa. Dati-i creierului apa, nu alte substante;
  2. oferiti-i odihna. Celula nervoasa trebuie sa intre in repaus. De asta s-au inventat orele de somn;
  3. creierul nu functioneaza la impulsuri, ci pe baza unui chimism de substante. Si acestea se epuizeaza, daca sunt suprasolicitate. Noi facem o mare greseala cand incercam sa-l biciuim dandu-i cafea, ciocolata, cola, substante energizante. Acestea duc la epuizarea celulei nervoase;
  4. daca avem o activitate intelectuala, trebuie sa rupem lantul si sa facem ceva fizic si viceversa;
  5. avem notiunea de weekend, respectati-o! Rupeti ritmul: daca stati zilnic in oras, la final de saptamana iesiti si refugiati-va la munte, la mare sau undeva la tara.


Sa va mai spun un secret. Creierul este foarte subtil cu noi insine. El sta la panda si asteapta sa-i dati ceva ce-i place. Seara, dupa munca, nu-l trimiteti direct la somn, dati-i ceva ce-i place. De exemplu, creierului meu ii place sa se plimbe in centrul istoric, sa se uite la lume, altuia ii place Metallica sau Bon Jovi.

Cum ajuta produsele naturale in protejarea celulei nervoase?

Este surprinzator ce pot sa faca acestea pentru noi. Tot ceea ce se numeste natura este perfect. Tot ceea ce este chimic este imperfect.
Sunt persoane care tin in portofel pastile pentru durere de cap, pentru durere de dinti, pentru constipatie, pentru digestie, pentru inima, pentru dureri articulare. Toate sunt chimice si incearca sa puna organismul in miscare. Este o mare greseala, nu ne bazam doar pe chimic. Atunci cand se poate, putem parasi aceasta zona si sa ne indreptam catre natural.

Articol publicat in Nr.2 al revistei ”Perspective, Jurnal de Medicina Integrativa”