Episodul 15
Miruna Ioani

Cum lasam copiii sa evolueze in felul lor, fara sa le strivim personalitatea

Miruna Ioani este medic stomatolog, blogger și asistentul personal al copiilor ei. A inițiat legea alăptatului în public și detine blogul siblondelegândesc.ro

Subiecte discutate

Concluzii Citate

Full Transcript

Subiecte discutate

00:33

Cum alegem stilul de parenting potrivit copiilor nostri?

03:14

Alegem o directie de parenting sau suntem spontani si ne adaptam in functie de provocari?

05:53

Cum lasam copiii sa evolueze in felul lor, fara sa le strivim personalitatea?

07:59

Cum trasam in contextul actual limite intr-o forma empatica?

11:39

Cum integram un nou membru al familiei astfel incat fratele mai mare sa nu se simta neglijat?

17:42

Care este cea mai mare tensiune sau lipsa a fratelui mai mare in momentul in care apare cel mic? Ce-l frustreaza cel mai rau?

20:13

Copii care au frati dezvolta aptitudini mai bune de socializare?

23:30

Cum putem mentine dorinta si abilitatea de socializare a copiilor nostri in contextul actual?

27:42

Sunt multe persoane care isi doreau sa aiba un copil, iar acum in pandemie au zis: “Nu, e o provocare prea mare.’’ Cum gestionam fricile referitoare la a avea un copil?

40:04

Cum evolueaza in timp relatia dintre doi frati?

40:54

Cea mai mare provocare de parinte pentru Miruna Ioani

Concluzii Citate

  • (…) cand ai copii, nici o zi nu seamana cu cealalta. Si cand ai impresia ca, in sfarsit, ai gasit o solutie care se potriveste cu tine si cu copilul tau si cu familia voastra, (…) o sa constati a doua zi ca nu mai functioneaza deloc.

  • Eu cred ca treaba asta cu stilurile de parenting este o teorie. In fapt, trebuie sa ne uitam la cum suntem noi in fata copiilor nostri si, mai important decat atat, cum ne percep ei pe noi.

  • (…) uneori deschid gura si iese mama, uneori deschid gura si iese tata de acolo si ma intreb ce s-o fi intamplat intre timp. Asta nu e rau intotdeauna ca iese mama sau tata. (…) daca suntem toti cu zenul la noi si cu toate vasele curate in dulap, e OK. Dar cand nu suntem, ce facem?

  • Cand nu stii ce sa faci, inchide gura si deschide bratele

  • (…) cred ca parintii moderni trebuie sa invatam sa spunem si “nu” si sa punem limite. Eu sunt intr-un proces acum, in care invat sa fac treaba asta. Istoria mea personala de copil a fost o educatie cu libertate totala,

  • Si copiii din ziua de azi, cred ca la o scara destul de larga, nu mai au aceste ocazii sa se manifeste ei cu adevarat liberi.

  • Eu asta vreau sa tina minte copilul meu despre mine si de la mine, ca minciuna nu are loc intre noi si ca adevarul ne uneste si minciuna ne desparte.

  • (…) a fost foarte dragut inceputul, doar ca ulterior lucrurile se complica foarte mult pentru primul nascut.(…) de foarte multe ori, am senzatia ca nu ma va ierta niciodata ca i-am facut un frate mai mic. Si pot sa-l inteleg foarte bine. (…) Tu stii, copiii traiesc in prezent. Pentru ei viitorul este ceva asa, foarte ipotetic.

  • Cred ca cel mai complicat de impartit este mama, adica pe mine, pentru ca oricat de mult se spune ca faci al doilea copil si iubirea se inmulteste, adevarul este ca bratele raman tot doua, timpul ramane tot 24 de ore intr-o zi si ca asta este.

  • Si atunci intervine rolul parintelui acolo, sa-i invete pe copii sa interactioneze si sa se miste cumva intr-un fel dinamic, plin de respect, empatie, intre ei. Si ca asta este, de fapt, provocarea.

  • (…) este o experienta in legatura cu care cam greu sa te decizi inainte cum e mai bine pentru tine, ca n-ai cum sa stii cum este, cum faci tu fata in momentul ala si cum iti este tie.

  • Dar adevarul este ca nimeni nu poate sa-ti spuna exact cum o sa iti placa tie, ce o sa simti tu in momentul in care iti vezi copilul, cum faci tu la nervi si la oboseala.

  • Dar asta nu inseamna ca nu ne distram (…) Exista si studii pe chestia asta, ca este asa, un fel de paradox. Desi copiii iti scot peri albi, totusi, oamenii care au copii se declara, se autodeclara per total mai fericiti, pentru ca viata capata un alt sens cand ai copii

  • (…) Acum, din punct de vedere al parintelui, pot sa spun ca deja comparatiile incep din momentul in care vezi doua liniute. Atunci cand am aflat cu Tudor ca sunt gravida, deja am inceput sa compar.

  • Eu cred ca singura comparatie sanatoasa este tu cu tine, eu cu mine care am fost si incapeam in blugii din liceu, nu eu cu mine si Claudia Schiffer sau nu stiu care mai este acum in voga,

  • Este foarte greu sa incasezi aceste furii ale copilului si sa ramai: “Da, dragul mamii, te iubesc, sunt alaturi de tine, toarna-ti toate furiile in capul meu si o sa te iubesc in continuare.”

  • (…) cred ca trebuie sa spunem si adevarul din spatele usilor inchise, tocmai ca sa stim ca nu suntem singurii in situatii din astea. Eu inteleg foarte bine ca ne dorim sa vorbim despre lucrurile pozitive si despre bucuriile din viata noastra, ca sa inchidem ochii la celelalte. Doar ca ne ajuta sa avem asa, o imagine completa.


Full Transcript

Descarca in format PDF


Asculta si pe Youtube

Aboneaza-te la podcast!

Vei fi notificat de fiecare data cand lansam un nou episod.