profilaxia-si-terapia-cu-probiotice-dincolo-de-contextul-episoadelor-acute

Cuprins

Microbiomul
Probioticele
Mecanisme de actiune
Traditie: probioticele in eneteropatii
Inovatie: Probioticele in hepatopatii
Selectia produselor cu valoare terapeutica ridicata
Jarro Dophilus® +FOS 30/100 capsule

Microbiomul1

Organismul uman gazduieste o populatie foarte variata de microorganisme, denumita colectiv microbiom. Microbiomul colonizeaza multiple segmente ale organismului uman, regasindu-se la nivelul pielii, tractului uro-genital, cailor respiratorii superioare, cavitatii bucale si la nivel intestinal.

Tractul gastrointestinal este colonizat la scurt timp dupa nastere, densitatea microorganismelor ce compun microbiomul fiind de aprox. 1014 la nivelul colonului. Se estimeaza ca la nivel intestinal se regasesc peste 1800 de specii bacteriene, astfel incat celulele bacteriene care colonizeaza intestinul ajung sa fie 10 ori mai numeroase decat celulele care compun organismul uman.

Densitatea acestor microorganisme este mai mica la nivelul segmentelor proximale ale intestinului subtire ca urmare a pH-ului redus (aciditatea gastrica), actiunii enzimelor pancreatice, a sarurilor biliare si motilitatii specifice (nefavorabila colonizarii).

Probioticele

Probioticele, microorganisme viabile, non-patogene, drojdii sau bacterii, sunt folosite ca resurse terapeutice in conditiile in care sunt capabile sa ajunga la nivel intestinal intr-un numar suficient de mare pentru a conferi beneficii gazdei. Aceste beneficii sunt in general conferite prin capacitatea de adeziune a probioticelor si deci prin abilitatea acestora de a coloniza mucoasele gazdei. Exista si situatii particulare, cand valoarea terapeutica rezida strict in efectele conferite de interactiunea probiotic-gazda, fara a se produce colonizarea.

Mecanisme de actiune2

Productia de mucus

Modularea productiei de mucus in urma interactiunii dintre probiotic si gazda se realizeaza prin favorizarea expresiei genelor care codifica mucinele, atat pe cele secretorii (secretate/eliberate in lumenul intestinal)(MUC 1), cat si pe cele membranare (asociate membranelor celulare ale enterocitelor)(MUC 3). Lucrarile de specialitate evidentiaza existenta unei corelatii intre capacitatea de adeziune a tulpinilor probiotice, abilitatea lor de a interfera cu adeziunea bacteriilor patogene si cea de stimulare a exprimarii genelor din familia MUC, conducand la sinteza de mucine.3

Rolul antiinfectios

Rolul antimicrobian al probioticelor se bazeaza pe actiunea duala a acestora. Ele actioneaza atat prin productia proprie de factori cu rol antimicrobian, cat si prin stimularea productiei de peptide cu rol antiinfectios de catre celulele gazdei.

Probioticele au capacitatea de a produce un spectru larg de substante cu rol antimicrobian, precum acizi grasi cu lant scurt (acetic, lactic), bacteriocine, H2O2, dar si factori identificati in urma studiilor si inca incomplet caracterizati.Cu ajutorul acestora, probioticele sunt capabile sa limiteze proliferarea, patogenitatea sau chiar sa induca moartea microorganismelor patogene.

Acizii grasi cu lant scurt exercita atat un efect anti-microbian direct, cat si unul indirect. Practic eliberarea lor contribuie la reducerea pH-ului intraluminal, pana la valori incompatibile cu multiplicarea anumitor patogeni (inclusiv EHEC). Efectul antimicrobian direct consta in perturbarea permeabilitatii membranei exterioare a Gram-negativilor ( P. aeruginosa, S. Typhimurium, EHEC), care devin astfel susceptibili la actiunea altor molecule anti-microbiene.

In majoritatea cazurilor insa, efectul de protectie antimicrobiana exercitat de probiotice se datoreaza peptidelor produse de acestea, denumite bacteriocine. Bacteriocinele au proprietati bactericide sau bacteriostatice si actioneaza fie prin permeabilizarea membranei interne a gram-negativilor, fie prin faptul ca interfera cu sinteza peretelui celular (conduc la formarea porilor in urma legarii lor de lipidul precursor al peptidoglicanului II). Interesant este caracterul selectiv al acestor factori antimicrobieni elaborati de probiotice. Acestia sunt capabili sa inhibe dezvoltarea patogenilor, fara a afecta insa celelalte tulpini care alcatuiesc microbiomul.

Peptidele implicate in apararea antiinfectioasa produse de celulele intestinale umane se inscriu in doua clase principale, mai prescis, cea a defensinelor si clasa catelicidinelor. Probioticele sunt capabile sa stimuleze direct productia de beta-defensine, iar sinteza de catelicidine este indusa indirect, prin eliberarea de butirat.

Adeziunea la nivelul epiteliului

Capacitatea probioticelor de a adera la nivelul epiteliului intestinal coduce la efectul de limitare a adeziunii bacteriilor patogene. In general lactobacilii au o capacitate documentata de adeziune atat la nivelul receptorilor celulari, cat si la nivelul mucinelor. Lactobacillus rhamnosus si L. helveticus (L. helveticus R0052 a fost inregistrat anterior ca L. acidophilus) sunt tulpinile cu cele mai numeroase referintele in literatura de specialitate, privind reducerea adeziunii bacteriilor patogene. Dincolo de reducerea adeziunii patogenilor este documentat efectul de reducere a permeabilitatii induse de acestea, precum si o actiune moderata de detasare a patogenilor dupa adeziunea la celulele mucoasei. Studiile au constatat o mentinere a efectului de protectie ghiar si dupa inactivarea termica a tulpinilor de lactobacilli, gratie proteinelor de suprafata a acestora.

Un caz particular este cel al probioticului Saccharomyces boulardii, care nu produce un efect de inhibare a adeziunii in vitro, dar pare sa produca un astfel de efect in vivo. Saccharomyces boulardii actioneaza distinct fata de celelalte probiotice, prin mecanisme non-competitive (nu blocheaza receptorii implicati in adeziunea microbiana). Aceasta drojdie probiotica este capabila sa produca molecule care intervin in blocarea unora din factorii de virulenta ai patogenilor.

Stimularea sintezei imunoglobulinelor de tip A

Reprezinta mecanismul principal prin care probioticele sunt capabile de imunomodulare. Studiile documenteaza cresterea productiei generale de Ig A precum si a celei de IgA specifice unui anumit patogen, ca urmare a interactiunii cu probioticele. Aceasta actiune reprezinta un mecanism extrem de important pentru apararea antiinfectioasa si homeostazia intestinala in general. Stim ca, dincolo de rolul antiinfectios, Ig A asigura si mecanismele principale de imunosupresie esentiale pentru toleranta fata de antigenii orali.

Studiile tind sa pledeze pentru capacitatea superioara de stimulare a sintezei de Ig A a formulelor care asociaza probioticele cu prebioticele.

Pe langa sustinerea sintezei imunoglobulinelor de tip A, probioticele au dovedit si efecte de modulare a proceselor inflamatorii si a activitatii celulelor NK (natural killer).

Actiune la nivelul jonctiunilor stranse

Probioticele sunt capabile sa interfere cu gazda crescand eficienta jonctiunilor stranse si deci functia de bariera a mucoasei intestinale prin activarea si stimularea sintezei proteinelor care compun acest tip de jonctiuni, reducand atat permeabilitatea indusa de microorganisme patogene, cat si pe cea asociata procesului inflamator (TNF α, IFN γ).

Interactiunea cu receptorii toll-like si SNE (sistemul nervos enteric)4

Receptorii Toll-like (RTL) reprezinta receptori implicati in recunoasterea agentilor patogeni, care permit sistemului imun nespecific sa recunoasca rapid acele tipare moleculare asociate microorganismelor (TMAM), specifice microorganismelor patogene, potential-patogene, non-patogene sau mai mult, a celor comensale cu efecte benefice asupra organismului.

Se impart in mai multe clase, realizand aceasta functie de recunoastere a TMAM-lor care apartin bacteriilor, fungilor, virusurilor, si mcroorganismelor care compun microbiomul gazdei.

Activarea RTL de catre patogeni declanseaza raspunsuri imune localizate, mediate de fagocite prin diverse cai de semnalizare care se soldeaza cu sinteza de: citokine, chemokine, si interferon de tip 1. Interactiunea acestor receptori cu microbiomul este extrem de complexa. In conditii normale aceasta interactiune contribuie la asigurarea functiei de bariera si regleaza homeostazia intestinala, iar perturbarea florei intestinale poate contribui la dezvoltarea patologiilor inflamatorii.

Prezenta RTL a fost pusa in evidenta in neuronii si celulele gliale de la nivelul SNE (sistemului nervos enteric), iar densitatea RTL 4 creste progresiv catre segmentele finale ale tubului digestiv (ca si cea a microbiomului).

Sistemul nervos enteric, sistemul nervos intrinsec al tractului digestiv, este puternic interconectat cu SNC (sistemul nervos central), coordonand tractul digestiv atat in corelatie cu cerintele fiziologice locale, cat si cu cele generale (ale organismului in anasamblu). Efectele de modulare a activitatii neruonilor enterici de catre probiotice au fost demonstrate, proband interactiunea fiziologica intre neuronii enterici si microorganismele comensale. Aceasta interactiune ar putea constitui mecanismul fiziologic prin care microbiomul exercita o stimulare constanta a mecanismelor imunomodulatoare fundamentale pentru homeostazia intestinala.

Traditie: probioticele in enteropatii

Probioticele in sindromul de intestin iritabil5

Sindromul de intestin iritabil reprezinta o afectiune complexa, caracterizata de simptome precum durere abdominala cronica, modificari de motilitate, constipatie si/sau diaree.

Etiologia sindromuluide intestin iritabil este plurifactoriala si implica motilitate intestinala anormala, hipersensibilitate viscerala, perturbarea functiei neuronale la nivelul axei creier-intestin si perturbari ale activitatii sistemului neurovegetativ enteric. Pe baza studiilor recente se formuleaza ipoteza perturbarii homeostaziei intestinale ca urmare a modificarii florei intestinale, asociata cu aparitia proceselor inflamatorii de intensitate redusa si modificari de natura imunologica.

Conform literaturii, prevalenta sindromului de intestin iritabil in populatia generala este de 12-30%, acest diagnostic ocazionand 20-50% din prezentarile la gastroenterolog.6

Aparitia sa este favorizata de episoadele infectioase, fiind documentata o incidenta de 5-32% a sindromului de intestin iritabil post-infectios.7

Probioticele in terapia SII (sindromului de intestin iritabil), mecanisme de actiune

Probioticele se dovedesc utile in terapia sindromului de intestin iritabil prin capacitatea acestora de a influenta mediul intraluminal, prin actiunea lor de conservare a functiei de bariera a epiteliului intestinal, prin eflectele locale si sistemice de imunomodulare si nu in ultimul rand prin interactiunea lor cu sistemul neurovegetativ enteric.

Influentarea mediului intra-luminal

Probioticele sunt capabile, prin mecanismele parcurse anterior sa conserve si sa restaureze homeostazia intestinala, in conditiile in care SII se asociaza frecvent cu modificari marcante ale microbiomului.

Conservarea functiei de bariera a epiteliului intestinal

Utilitatea probioticelor in SII rezulta si din abilitatea lor de a actiona la nivelul jonctiunilor stranse si de a corecta permeabilitatea intestinala excesiva. Cresterea permeabilitatii intestinale este documentata in cazul a 12-50% din pacientii care sufera de SII, prin disfunctia jonctiunilor stranse (s-a evidentiat expresia redusa a proteinei ZO- 1 si ocludinelor in intestinul pacientilor cu SII).

Actiune la nivelul sitemului neurovegetativ enteric

Sensibilitatea viscerala si alterarea motilitatii intestinale sunt factori cheie in simptomatologia SII. Probioticele intervin atat asupra sensibilitatii viscerale cat si asupra motilitatii intestinale, prin cresterea expresiei expresiei receptorilor opioizi si canabinoizi la nivelul eneterocitelor, reglarea activitatii canalelor de sodiu si a canalelor de potasiu activate de Ca.

Inovatie: Probioticele in hepatopatii1

Interactiunea stransa dintre tractul gastrointestinal si ficat - prima statie de oprire a nutrientilor asimilati de la nivel intestinal - a condus la conturarea conceptului de axa hepato-intestinala. Exista o serie de dovezi care pledeaza pentru implicarea modificarilor de la nivelul microbiomului in aparitia hepatopatiilor.

In contextul hepatitei virale de tip B, exista o corelare a gradului de alterare a florei intestinale/ disbiozei intestinale cu severitatea bolii, conturandu-se si un mecanism promotor al fibrozarii hepatice in acest context, mai precis interactiunea liposaccharidelor bacteriene cu RTL-4 (receptorii toll like-4).

Modificari ale florei intestinale sunt documentate si in contextul steato-hepatitei non-alcoolice. Printre mecanismele incriminate in steato-hepatita non-alcoolica se numara productia endogena de etanol, la nivel intestinal, avand drept consecinta cresterea permeabilitatii intestinale si aparitia endotoxiemiei, dar si privarea ficatului de colina prin metabolizarea acesteia de catre microorganismele intestinale. A fost enuntata si ipoteza unui fenotip inalt calorigenic in cazul florei intestinale a pacientilor cu steato-hepatita non-alcoolica.

In ceea ce priveste steato-hepatita alcoolica, studiile preclinice care evidentiau o legatura intre consumul cronic de alcool si modificarile de la nivelul microbiomului intestinal au fost confirmate si in context clinic, conturandu-se si o corelatie intre disbioza indusa de consumul de alcool si endotoxiemie.

O noua directie-Probioticele ca resurse terapeutice in hepatopatii

Explorarea efectului terapeutic al probioticelor in contextul hepatopatiilor este inca la inceput de drum. Un context in care literatura de specialitate contureaza un efect terapeutic promitator este reprezentat de encefalopatia hepatica minima, in care, administrarea de sinbiotice (formule care asociaza tulpini probiotice si prebiotice sau fibre) pare sa exercite un efect benefic, prin cresterea ponderii populatiei de lactobacilli (specii non-producatoare de ureaza) si reducerea speciilor producatoare de ureaza (Escherichia coli si Staphylococcus aureus).

Pe masura evidentierii unor interactiuni extrem de complexe intre structura microbiomului si functia hepatica, dar si a conturarii rolului pe care disbioza intestinala il joaca in aparitia hepatopatiilor, utilizarea probioticelor, in special a sinbioticelor, se contureaza ca o directie de viitor in abordarea terapeutica a acestor afectiuni.

Selectia produselor cu valoare terapeutica ridicata

Pentru asigurarea eficientei terapeutice este necesar ca probioticele sa respecte cateva repere, considerate a fi cardinale in electia unui produs de calitate.

Mai precis, este important sa fie certificata rezistenta tulpinilor la actiunea barierelor fiziologice (sucul gastric, sarurile biliare, enzime digestive), tradusa prin capacitatea acestora de a depasi aceste bariere si de a ajunge la nivel intestinal.

In general se urmareste ca tulpinile sa posede capacitate de adeziune si abilitatea de a coloniza segmentele distale ale intestinului subtire si intestinul gros (exceptie face Saccharomyces boulardii, care exercita efecte benefice fara a coloniza intestinul gazdei).

Tulpinile bacteriene utilizate ca resurse farmaco-terapeutice complementare apartin fie genului Lactobacillus (predominant in formulele probiotice adresate adultului), fie genului Bifidobacterium (majoritar in formulele adresate sugarului si copilului mic).

Genul Bifidobacterium reprezinta grupul bacterian predominant in flora intestinala a nou-nascutilor post-insamantare prin alaptare (reprezinta mai mult de 95%). Numarul bifidobacteriilor se diminueaza odata cu inaintarea in varsta, astfel incat la varsta adulta bifidobacteriile reprezinta 25% din microbiom.

Un reprezentant distinct in categoria probioticelor - Saccharomyces boulardii - se utilizeaza in Europa de cateva decenii, fiind singura drojdie probiotic. Apartine aceleiasi familii ca Saccharomyces cerevisiae, dar difera genetic, metabolic si ca fiziologie.

Pentru o recolonizare optima este relevanta o asociere optima de tulpini, care sa respecte reperele fiziologice si sa asigure un spectru cat mai larg de actiune.

Asocierea prebioticelor la formulele alcatuite din tulpini probiotice conduce, prin sinergism, la o potentare a efectelor terapeutice, si, din acest motiv, in practica medicala se recurge adesea la formule sinbiotice (probiotice + prebiotice).

Jarro-Dophilus® +FOS 30/100 capsule

Simbiotic de ultima generatie cu rol principal in echilibrarea florei organismului, contine 6 tulpini patentate, capabile sa depaseasca bariera gastrica, cea reprezentata de sarurile biliare si enzimele pancreatice, si sa colonizeze segmentele distale ale intestinului subtire si intestinul gros. Cele 3,4 miliarde de bacterii probiotice, reprezentate de 4 tulpini de Lactobacillus si 2 de Bifidobacterium, selectate pentru rezistenta naturala la actiunea sucului gastric, asigura o repopulare optima a florei microbiene si actiune pe un spectru larg de agenti patogeni. Formula beneficiaza de pelicula de protectie alcatuita din film proteic si polisaccharide, aplicata inainte de etapa de liofilizare, pentru a asigura rezistenta crescutala aciditatea mediului gastric si actiunea enzimelor digestive, pentru un maxim de eficienta terapeutica. Cu adaos de prebiotice (FOS - fructo-oligozaharide) pentru potentarea efectelor probioticelor si pentru actiune eficienta pana la nivelul colonului.

Produsele Secom® sunt disponibile in farmaciile si in magazinele cu profil naturist din toata tara, prin intermediul magazinelor online partenere, precum si in magazinele Secom®. Lista completa a acestora este disponibila pe www.secom.ro.

Alegand Secom® aveti certitudinea ca ati optat pentru cele mai eficiente solutii naturale pentru sanatate.



1. Perm J 2013 Fall; 17(4):62-67, http://dx.doi.org/10.7812/TPP/12-144, Probiotics and Liver Disease, Vishal Sharma, MD, DM; Shashank Garg, MD;Sourach Aggarwal, MD.
2. Probiotic bacteria and intestinal epithelial barrier function, Christina L. Ohland , Wallace K. MacNaughton, American Journal of Physiology - Gastrointestinal and Liver PhysiologyPublished 1 June 2010Vol. 298no. G807-G819DOI: 10.1152/ajpgi.00243.2009
3. Gut 2003;52:827-833 doi:10.1136/gut.52.6.827, Extracellular MUC3 mucin secretion follows adherence of Lactobacillus strains to intestinal epithelial cells in vitro, D R Mack1, S Ahrne2, L Hyde1, S Wei3, M A Hollingsworth4
4. J Histochem Cytochem. Nov 2009; 57(11): 1013–1023, doi: 10.1369/jhc.2009.953539, PMCID: PMC2762881, Toll-like Receptors 3, 4, and 7 Are Expressed in the Enteric Nervous System and Dorsal Root Ganglia, Isabella Barajon, Graziano Serrao, Francesca Arnaboldi, Emanuela Opizzi, Gerlomina Ripamonti, Andrea Balsari, and Cristiano Rumio
5. J Neurogastroenterol Motil, Vol. 17 No. 3 July, 2011 DOI: 10.5056/jnm.2011.17.3.252 Journal of Neurogastroenterology and Motility, 2011 The Korean Society of Neurogastroenterology and Motility J Neurogastroenterol Motil, Vol. 17 No. 3 July, 2011 www.jnmjournal.org, Review, Irritable Bowel Syndrome, Gut Microbiota and Probiotics, Beom Jae Lee and Young-Tae Bak*
6. * Wilson et al, British General Practioner Journal 2004
7. World J Gastroenterol. 2009 Aug 7;15(29):3591-6, Post-infectious irritable bowel syndrome, Thabane M, Marshall JK.