L-Arginina, solutia naturala in preventia si combaterea hipertensiunii arteriale (HTA)

Cuprins

Introducere
Hipertensiunea la varste fragede
Definitie. Valori. Fiziopatologie
Oxidul nitric (NO) factor reglator in sistemul vascular
L-Arginina: Stiinta pentru o presiune sangvina normala
Atentie, reduceti viteza! Solutia anti-radar: L-Arginine 1000mg

Introducere

Hipertensiunea arteriala (HTA), denumita „ucigasul tacut", a devenit o problema majora de sanatate publica, prevalenta acesteia fiind in continua crestere.

Este estimat ca presiunea arteriala crescuta a fost responsabila pentru: 9.4 milioane de decese in 2010, 50% dintre bolile cardiace, accidentele vasculare si insuficienta cardiaca, 13% dintre decesele la scara globala si peste 40% dintre decesele la persoanele diagnosticate cu diabet

In rezent HTA a atins dimensiuni epidemice. In 2008, prevalenta HTA pe plan mondial in randul adultilor de peste 25 de ani a fost in jur de 40%. In regiunile monitorizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), cea mai crescuta prevaleta a presiunii arteriale ridicate a fost in Africa 46%, iar cea mai redusa a fost de 35%, raportata in America. HTA afecteaza in mod diproportionat tarile cu venituri mici si mijlocii, conform unui raport OMS din 2013. Analiza prevalentei HTA pe grupe de tari in raport cu nivelul economic a relevat ca aceasta este in mod constant ridicata in randul tarilor cu nivel economic scazut si mediu, fiind in jur de 40% si, mai redusa, in grupul tarilor cu nivel economic crescut, in jur de 35%. Doua treimi dintre cei cu HTA se situeaza in tarile in curs de dezvoltare, iar boala cardiaca si accidentul vascular cerebral se intalnesc la persoane mai tinere in aceste tari.

Conform studiului SEPHAR I (Studiul de Prevalenta a Hipertensiunii Arteriale si Evaluare a riscului cardiovascular in Romania), primul studiu ce a vizat prevaleta si controlul HTA pe un esantion reprezentativ pentru populatia Romaniei, prevalenta generala a HTA a fost de 44.92%, mai mare la barbati (50.17%) decat la femei (41.11%). In 2011 a fost realizat un al doilea studiu SEPHAR, pentru o estimare mai exacta a prevalentei factorilor de risc cardiovasculari la populatia adulta din Romania. Astfel potrivit rezultatelor studiului epidemiologic SEPHAR II, realizat in anul 2012 de Societatea Romana de Hipertensiune4 din 10 romani sufera de hipertensiune arteriala ceea ce inseamna o prevalenta de 40.1%. Desi raportat la Uniunea Europeana cifrele arata ca tara noastra nu este departe de media europeana de 44%, specialistii romani recomanda un control mai eficient al valorilor tensionale.

Hipertensiunea la varste fragede

Interesul pentru hipertensiunea arteriala la copil a crescut deoarece s-a constatat ca este o cauza semnificativa a morbiditatii si chiar a mortalitatii. Conform celor mai multe studii, prevalenta HTA la copii variaza la nivel mondial intre 1 si 5% ajungand chiar pana la 10% in cazul adolescentilor. In studiul realizat de Goldis si col. (1973) realizat pe un lot de copii bucuresteni cu varste cuprinse intre 6 si 14 ani, arata o prevalenta de 3%, iar Chipail si col. (1977) gaseste la copiii din judetul Iasi , o prevaleta de 11.1%. Un studiu recent efectuat la Oradea pe un lot de 27.500 de copii din judetul Bihor a evidentiat o prevalenta de 3.3%. Un alt studiu efectuat pe 4.900 copii din municipiul Bucuresti si judetul Ilfov a evidentiat o prevalenta de 7% la copiii cu varste intre 3 si 17 ani.

Definitie. Valori. Fiziopatologie

Hipertensiunea arteriala este un factor major de risc pentru bolile cardiovasculare, accidentele vasculare cerebrale si boala cardiaca ischemica. Un adult va fi considerat hipertensiv daca valorile tensiunii arteriale sunt ≥140mmHg pentru tensiunea arteriala sistolica si/sau ≥90mmHg pentru tensiunea arteriala distolica, acestea mentinandu-se crescute la trei determinari succesive la interval de minim 3-5 minute, dar si la o determinare ulterioara, efectuata la cel putin 7 zile distanta fata de prima.


Tabel 1. Stadializarea nivelelor pentru tensiunea arteriala, conform Societatii Europene de Hipertensiune (ESH, European Society of Hypertension) si Societatii Europene de Cardiologie (ESC, European Society of Cardiology) sub forma unui ghid comun (2007)




Tabel 2. Clasificare tensiunii arteriale (JNC-7, 2004) elaborata de NIH (National Institute of Health) – NHLBI (National Heart, Lung and Blood Institute) si redactata de Joint National Commitee (JNC)



Hipertensiunea arteriala poate fi primara sau esentiala, atunci cand este rezultatul unor cauze genetice sau a modului de viata si a factorilor de mediu, sau secundara, aceasta avand o etiologie destul de variata si anume: cauze reanale, vasculare sau endocrine. Hipertensiunea primara este responsabila pentru aproximativ 90-95% din cazurile raportate la adulti, pe cand cea secundara ocupa doar un procent de 2-10% din totalul cazurilor raportate.

Fiziopatologia hipertensiunii este multifactoriala si extrem de complexa. Factorii multipii ajuta la modularea presiunii sangvine pentru o perfuzare tisulara adecvata, acestia fiind reprezentati de factori umorali vasoconstrictori (endotelina, catecolaminele, tromboxanii, prostaglandinele din grupul F, angiotensina II, serotonina) si vasodilatatori (NO, prostaciclinele, prostaglandinele din grupul E, kininele), reactivitatea vasculara, volumul de sange circulant, calibrul vascular, vascozitatea sangvina, output-ul cardiac, elasticitatea vasculara si stimularea neuronala. Una dintre ipotezele dezvoltarii hipertensiunii o constituie interactiunea dintre mai multi factori, si anume: predispozitia genetica, consumul excesiv de sare sau hiperactivitatea simpato-adrenergica care ar sta la baza vasoconstrictiei arteriale.

Datorita cercetarilor intense, exista din ce in ce mai multe probe valide ce ne indica faptul ca hipertensiunea arteriala ar avea un fundament imunologic. Studiile in vivo si in vitro releva ca hipertensiunea este asociata cu infiltratul imun, in speta limfocitele, de la nivel renal si ca imunosupresia farmacologica (asa cum se intampla in cazul administrarii de micofenolat mofetil) sau cea patologica (ex. infectia cu HIV) determina scaderea presiunii sangvine. Studiile au demonstrat rolul limfocitelor T, citokinei IL-17 si a TNFα in hipertensiune. Astfel o ipoteza indica ca prehipertensiunii a rezultat din oxidarea si alterarea fortelor mecanice ce au condus la formarea antigenelor tumorale. Acestea din urma sunt prezentate lifocitelor T, activadu-le si determinand infiltrarea organelor critice (rinichi, apartul vascular). Aceasta va detrmina o hipertensiune severa si persistenta ducand pana la insuficienta organelor respective.

Oxidul nitric (NO) factor reglator in sistemul vascular

Oxidul nitric (NO) reprezinta o substanta cu actiune biologica marcanta, constituind unui din factorii majori cu implicare complexa in patogenia tulburarilor circulatiei periferice si a inflamatiilor, ce prefIigureaza o noua conceptie patogenica, precum si a unei noi terapii.

Precursorul fiziologic al NO este L-arginina a carei grupare guanidino este oxidata enzimatic, cu formarea unui compus intermediar N-OH arginina, ce genereaza oxidul de azot (NO) si citrulina.

NO este considerat vasodilatatorul endogen major, fiind raspunzator de efectele acetilcolinei si bradikininei asupra fibrelor musculare netede din peretele vascular. Acestea actioneaza pe receptorii specifici ai celulelor endoteliale si determina activarea NO sintetazei ce difuzeza in fibrele musculare netede subadiacente, exercitandu-si actiunea locala paracrina.

Formarea endogena de NO depinde de concentratia extracelulara de arginina. Concentratia intracelulara de argina de la nivelul celulelor endoteliale este de 0.1-3.8mmol/L in timp ce concentratia argininei de la nivelul plasmei este de 80-120µmol/L. Cu toate acestea productia celulara de NO depinde de aportul exogen de L-arginina, iar acesta reprezinta paradoxul L-argininei. Arginina renala regleaza presiunea sangvina si blocheaza formarea endotelinei, reduce reabsorbtia renala a sodiului fiind in acelasi timp un antioxidant puternic. Productia de catre celulele endoteliale a NO se afla in stansa corelatie cu nivelul celular al argininei, lucru ce se traduce in importanta pe care o au mecanismele de transport ale argininei in functiilor NO-dependente. Aportul exogen de arginina poate duce la cresterea biodisponibilitatii tubulare a NO, la imbunatatirea vascularizatiei renale, poate influenta perfuzia renala cat si imbunatatirea presiunii sangvine.

L-Arginina: Stiinta pentru o presiune sangvina normala

Studiile pe oameni realizate pe indivizi hipertensivi sau normotensivi la care s-a administrat pe cale parenterala sau orala L-Arginina au demonstrat efectul antihipertensiv al acesteia, dar si imbunatatire circulatiei sangvine periferice si a celei de la nivelul arterelor coronare. Deasemenea conform unui studiu realizat in 2000, de catre Siani et al., publicat in American Journal of Hypertension, in urma administrarii a 10g/zi de L-arginina (provenita din suplimente sau din alimentatie) la un grup de subiecti hipertensivi, a determinat scaderea presiunii sangvine cu 6.2/6.8mmHg. Arginina determina o scadere signifianta atat biologica cat si statistica a presiunii arteriale si in acelasi timp imbunatateste efectele metabolice la indivizii normo- si hipertensivi; rezultatele fiind similare cu cele observate la indivizii ce au urmat dieta DASH-I (Dietary Approaches to Stop Hypertension/ Abordari Dietetice pentru Oprirea Hipertensiunii).

Un alt studiu realizat pe femei cu hipertensiune gestationala fara proteinurie la care s-a administrat L-Arginina in doza de 4g/zi a condus deasemenea la scaderea presiunii sangvine, a nevoii administrarii medicatiei anti-hipertensive si a dus la reducerea complicatiilor neonatale si la prelungirea sarcinii. Combinatia dintre L-arginina in doza de 1200mg/zi si N-acetil cisteina (N-A-C) in doza de 600mg de 2 ori/zi, administrata pe o durata de 6 luni la pacienti hipertensivi cu diabet de tip II, a dus la scaderea presiunii sangvine sistolice si diastolice (p<0.05), a crescut nivelul de colesterol-HDL, scazadu-l in acelasi timp pe cel LDL/oxLDL, si a condus la scaderea urmatorilor parametrii: hsCRP (proteina C reactiva inalt sensibila), ICAM (molecula de adeziune celulara I), VCAM (molecula de adeziune celulara vasculara), PAI-1 (inhibitorul activatorului plasminogenului), IMT (grosimea intima-medie/intima-media thickness), fibrinogenul. Un alt studiu realizat pe 54 de subiecti hipertensivi carora li s-a administrat arginina in doza de 4g de 3 ori pe/zi pentru 4 saptamani a dus la o reducere semnificativa a presiunii sangvine.

O meta-analiza a 11 studii clinice realizate pe un total de 383 de subiecti carora li s-a administrat arginina in doze de 4-24g/zi a rezultat in reducerea presiunii sangvine in 4 saptamani cu 5.39/2.66mgHg (p<0.001).

Pentru a potenta efectele benefice ale suplimentarii cu L-Arginina este bine sa consumam alimente bogate in nitrati naturali, nu de sinteza, asa cum gasim in legume in special in sfecla rosie. Nitratii continuti de acestea vor urma calea NO cu ajutorul bacteriilor benefice intalnite la nivelul intregului tract digestiv. Deasemenea administrarea sucului de sfecla in doza de 500ml/zi va determina cresterea nivelului nitratiilor si scaderea presiunii sangvine, imbunatateste functia endoteliala si ajuta la cresterea fluxului sangvin periferic, croronar si cerebral.

Alegand Secom® aveti certitudinea ca ati optat pentru cele mai eficiente solutii naturale pentru sanatate.