ceaiul-de-tei-de-la-mituri-la-beneficii-dovedite-pentru-sanatate

Fie ca locuim la tara sau la oras, cunoastem prea bine mireasma inconfundabila a florilor de tei, care umple noptile de vara. Intr-adevar, teiul este un arbore foarte raspandit in tara noastra, iar florile sale au numeroase beneficii pentru sanatate, pe care le vom afla in continuare.

Mit si istorie

Teiul apare in traditiile unora dintre cele mai vechi popoare din Europa. Inca din Antichitate, a inspirat poeti precum Homer, Horatiu, Virgiliu sau Ovidiu, iar popoarele germanice asociau copacul cu Freya - zeita iubirii si a adevarului1. Multi considerau ca mireasma sa puternica ii face pe oameni sa spuna intotdeauna adevarul cand se afla sub un tei, astfel ca arborele era folosit ca loc pentru nunti, dar si pentru judecati.

Lemnul de tei este adesea folosit la producerea unor instrumente muzicale precum chitara sau pianul. Astazi, exista arbori de tei pe teritoriul Europei despre care se spune ca au varsta de 1.000 de ani. Cei mai cunoscuti sunt Teiul din Neuenstadt am Kocher, Germania, si plantatia din Westonbirt Arboretum, Gloucestershire, Anglia.

Speciile de tei din Romania

Exista aproximativ 30 de specii de tei, toate facand parte din genul Tilia2. In Romania, cele mai raspandite sunt Tilia platyphyllos (teiul cu frunza mare), Tilia cordata (teiul pucios sau teiul cu frunza mica) si Tilia tomentosa (teiul argintiu).

Poate cel mai celebru exemplar de pe teritoriul tarii noastre - Teiul lui Eminescu - este un tei argintiu vechi de peste 500 de ani.

Recoltarea florilor de tei

Florile de tei se culeg cu tot cu frunze (bractee) si intotdeauna pe timp insorit. Perioada de cules variaza de la specie la specie, dar de obicei are loc la sfarsitul lunii iunie sau la inceputul lunii iulie, la scurt timp dupa inflorire.

Odata recoltate, florile sunt lasate la uscat in locuri racoroase, departe de lumina soarelui. In aproximativ sapte zile, ele vor fi uscate si gata de folosit pentru ceai.

Nu este recomandata recoltarea teilor care cresc prea aproape de drumuri cu trafic intens sau de alte surse de poluare, deoarece florile lor pot fi contaminate cu agenti poluanti.

Cum se prepara ceaiul de tei

Exista studii diferite, fiecare specificand altceva in privinta dozarii corecte a ceaiului de tei3. De aceea, vei putea gasi sfaturi diferite asupra modalitatilor de preparare a ceaiului de tei. In general, pentru o cana de ceai este recomandat sa folosesti minimum o lingurita de flori de tei sau un plic de ceai. Acestea nu se fierb niciodata, ci se lasa la infuzat in apa fierbinte (se toarna peste florile de tei dupa ce a dat in clocot), timp de aproximativ patru minute.

In privinta consumului zilnic, acesta nu ar trebui sa depaseasca trei cani pe zi pentru adulti si o cana pentru copii.

Beneficii pentru sanatate

In mod traditional, ceaiul de tei este consumat in special in caz de raceala si este considerat o bautura cu efect calmant. In continuare, sa vedem exact ce beneficii are acest ceai aromat asupra sanatatii.

Ce contine ceaiul de tei

Florile de tei sunt bogate in antioxidanti, care ajuta organismul sa scape de actiunea nociva a radicalilor liberi, responsabili de stresul oxidativ celular, printre care se numara flavonoidele (precum quercetina, kaempferol si procyanidin) si taninurile4. De asemena, teiul contine si uleiuri esentiale, precum eugenol, limonene si citral.

Trebuie mentionat ca aceste substante fac din florile de tei un ingredient foarte cautat si in industria cosmetica, fiind folosite la fabricarea diverselor creme si masti de fata.

Ceaiul de tei nu are un continut semnificativ de vitamine si de nutrienti, insa nici nu contine cafeina.

Ameliorarea simptomelor racelii, gripei si bronsitei

Ceaiul de tei contine un mucilagiu care poate ajuta la reducerea inflamatiei din gat si din gura. De asemenea, consumul de ceai de tei poate favoriza transpiratia.

Calmarea indigestiei

Ceaiul de tei poate fi folosit pentru calmarea tulburarilor stomacale, deoarece contine agenti carminativi (care calmeaza durerile abdominale si favorizeaza evacuarea gazelor intestinale), care au un puternic efect antispasmodic6. Acestia pot ajuta la ameliorarea indigestiei, a crampelor si flatulentei excesive.

Efect anxiolitic

Florile de tei sunt folosite in lumea intreaga pentru efectul lor calmant7, astfel ca cercetatorii au incercat sa dovedeasca aceste efecte in conditii de laborator. Rezultatele au scos la iveala ca ceaiul de tei are intr-adevar un efect anxiolitic, contribuind astfel la ameliorarea insomniilor si anxietatii. In plus, ceaiul de tei poate avea si efecte anticonvulsive8.

Efect antiinflamator

Analizand proprietatile antioxidantilor continuti de ceaiul de tei, s-a demonstrat ca quercetina si kaempferolul au si proprietati antiinflamatoare9. Astfel, ceaiul de tei poate ameliora durerile musculare si ale ligamentelor.

Mentinerea greutatii optime

Ceaiul de tei poate fi recomandat si pentru mentinerea greutatii corporale10. Efectul diuretic al ceaiului poate ajuta organismul sa elimine mai multa apa - atat prin urina, cat si prin transpiratie -, ajutand astfel la eliminarea toxinelor din corp.

Intarirea sistemului imunitar

Compusii fenolici continuti de ceaiul de tei cu un puternic efect antibacterian11. Astfel, ceaiul poate intari sistemul imunitar, ajutand organismul sa lupte impotriva bolilor.

Precautii si contraindicatii

Este important ca florile de tei sa nu fie infuzate un timp mult mai indelungat decat durata medie recomandata (patru minute). Altfel, ceaiul de tei nu va mai avea un efect calmant ci, dimpotriva, poate cauza excitarea sistemului nervos, cauzand chiar si insomnii.

Consumul frecvent de ceai de tei a fost corelat cu afectarea inimii12, motiv pentru care nu este recomandat persoanelor cardiace. Desi ceaiul poate avea beneficii pentru femeile insarcinate, mugurii de tei pot duce la subtierea sangelui13, ceea ce favoriza aparitia complicatiilor in ultimul trimestru de sarcina.

Chiar daca ceaiul de tei are o aroma placuta si numeroase beneficii dovedite, acesta trebuie consumat cu moderatie si precautie, mai ales in situatiile descrise mai sus.

Referinte:

1. longwoodgardens.com
2. theplantlist.org
3. webmd.com
4. natureword.com
5. Milton S. Hershey Medical Center, pennstatehershey.adam.com
6. Michigan Medicine, University of Michigan, uofmhealth.org
7. Leonardo M. Loscalzo, Cristina Wasowski, Mariel Marder, Latin American Journal of Pharmacy, 2011
8. Noemi Cardenas-Rodriguez, María Eva Gonzalez-Trujano, Eva Aguirre-Hernandez, Oxidative Medicine and Cellular Longevity, 2014
9. Gulnur Toker, Esra Kupel, Merve Memisoglu, Journal of Ethnopharmacology, 2004
10. Mary Koithan, Kathryn Niemeyer, The Journal for Nurse Practitioners, 2010
11. Sevil Albayrak, Ahmet Aksoy, Osman Sagdic, Journal of Food Biochemistry, 2011
12. webmd.com
13. livestrong.com

Sursa foto: Shutterstock.com